Cockteil… cu amor, umor și poezie. Curiozități

Curiozități.* În spaniolă, cuvântul „esposas” înseamnă atât „soții”, cât și „cătușe”. * La aniversarea a 120 de ani, cea mai bătrână persoană care a trăit vreodată a spus: „Am un singur rid și stau pe el”. * Cum se spune în daneză la prezervativ? „Svangerskabsforebyggende middel”. * În mitologia greacă se credea că roșcații se transformă în vampiri după moarte. * Unu din patru americani cred că soarele se învârte în jurul pământului. * Leonardo Di Caprio are prenumele Leonardo pentru că mama sa era în fața unui tablou semnat Leonardo da Vinci când micuțul a lovit pentru prima dată din pântecele ei. * Charlie Chaplin a pierdut un concurs de sosii ale lui Charlie Chaplin. A ieșit abia pe locul al II-lea. * Plajele de nudiști pot fi periculoase pentru navele care circulă în apropierea lor. Recent, un iaht cu 60 de persoane la bord s-a răsturnat pe țărmul texan al Golfului Mexic, după ce toți pasagerii s-au îngrămădit pe aceeași parte a navei pentru a vedea nudiștii de pe o plajă din apropiere. * Știți câte e-mailuri se trimit zilnic în toată lumea? Peste 35 de miliarde… * Pentru fiecare tonă de pește prinsă în oceanele lumii, oamenii aruncă trei tone de gunoi în aceleași ape. * Numai în SUA există aproximativ 7.000 de tigri ținuți ca animale de casă. * În anul 2004, un studiu arăta că una din șase fetițe intră în perioada de pubertate la vârsta de 8 ani. În urmă cu un secol, doar o fetiță din 100 atingea pubertatea la aceeași vârstă. * Congresul american a alocat o sumă de 152.600.000.000 de dolari pentru războiul din Irak. Suma ar fi fost suficientă pentru a ridica 17.500 de școli. * Vă gândiți să jucați la loterie? Atunci ar trebui să știți că există mult mai multe șanse să muriți în drum spre o reprezentanță a loteriei decât să câștigați marele premiu la oricare dintre loteriile lumii. * O femelă de dihor poate muri dacă, odată intrată în călduri, nu își va găsi un partener mascul. Oare numai cea de dihor? (n.a.)
Pentru tine. ”În neamul meu femeile-s ciudate / Cu părul brun de tot și fața pală / Le place mult iubirea, însă toate / Își uită jurămintele și-nșeală. / De-aceea nu-ntreba cât poate ține / Iubirea noastră – nimenea nu știe, / Iubește-mă și nu-ntreba: că-n mine / E inima străbunilor mai vie / Și mâine poate totul să dispară / Să-mi pari urât și prost și să te las, / Căci vin din minunata caldă țară / Și sufletul fierbinte mi-a rămas, / Dar schimbător ca vântul și ca marea / Să nu te-ncrezi în mare, nici în vânt, / Că-n mine port paragini și uitarea, / Să-nțeleneasc-al inimii pământ.” (Magda Isanos)
Vittorio De Sica(1901-1974). Regizor și actor italian, cineast longeviv și productiv, vedetă de mare popularitate în comediile și melodramele antebelice, a jucat în peste 100 de filme și a regizat 30. Este un reprezentant de seamă al neorealismului agrementat cu o puternică tentă sentimentalistă, dar și realizatorul unora în care a colaborat cu mari actori ca Sophia Loren și Marcello Mastroianni. A fost cel mai premiat regizor italian, obținând celebrul premiu al Academiei Americane de Film pentru peliculele: Sciuscia, Hoți de biciclete, Ieri, azi, mâine, Grădinile familiei Finzi Contini – apreciate toate la categoria „cel mai bun film străin”. (Sursa Cinemagia) „Odată, pe când turna un film la Londra, Sofiei Loren i-au fost furate toate bijuteriile. Întoarsă la hotel, îi povesti plângând cele întâmplate lui Vittorio De Sica. – Sofi, nu mai plânge, noi suntem doi napolitani născuți în sărăcie… banii vin și pleacă… dacă ai ști câți pierd eu în cazinouri… Sofia Loren îi răspunse: – Ce spui, Vitto, nu înțelegi că bijuteriile erau parte din mine? – Sofi, ascultă-mă, îi zise De Sica, să nu plângi niciodată pentru ceva care nu poate plânge pentru tine…”
Schimb. Un indian navajo stătea lângă un agent de vânzări pe o bancă în parc, între ei se afla o pungă mare de hârtie. Indianul fixa de ceva timp punga de hârtie. – Vrei să știi ce e în pungă? întreabă agentul de vânzări. Indianul dădu afirmativ din cap. – E o sticlă de vin, am luat-o pentru nevastă-mea. Indianul tăcu o vreme, apoi zise, dând afirmativ din cap de mai multe ori: – Bun schimb ai făcut!
Carte.„Omul știutor de carte ar trebui să-și aducă mereu aminte că e om. Numai animalele necuvântătoare nu citesc cărți. Așa a lăsat natura. Văzut-ați d-voastră vreodată un bou sau o capră citind pe Eminescu? Din pricina asta, poate, nici un bou din lume nu moare de moarte naturală. Toți mor asasinați mișelește la abator, ca să-i mănânce fripți alte ființe, mai civilizate.” (Din conferința lui G. Topîrceanu, „Cum am devenit ieșean” (mai 1933), susținută pe scena Teatrului Național din Iași)
Leac.Leac pentru cancer („schiros”) din ziarul lui Negruzzi – Septămâna. Foaie sătească, Iași, febr. 1854: „Să se fearbă bine ca o demerlie pere selbatice, și zamă de aceea să bee câte de trei ori pe zi până se va vindeca.”
Ion Nistor.„În noaptea de 5 spre 6 mai 1950, am fost trezit din somn de nevastă-mea care-mi vestea că bate cineva la ușă. Am sărit din pat și ajungând la ușă am întrebat: – Cine bate? Mi s-a răspuns: Poliția! Am deschis ușa și cinci agenți de poliție intrară în cameră. Nevastă-mea, îngrozită, înlemnise lângă patul meu. Unul din agenți îmi prezintă ordinul prin care eram chemat la Prefectura Poliției pentru informații, somându-mă să mă îmbrac imediat și să-i urmez. Am urmat somațiunii, îmbrăcându-mă în grabă. Nu mi s-a îngăduit să iau cu mine nimic, nici chiar rămas bun de la soția mea și de la nepoți, care priveau cu groază ridicare mea. Doi dintre agenți mă luară între ei și mă conduseră afară, spunându-mi să fiu om de înțeles și să nu strig. Ieșind din curtea casei, mă conduseră până în strada vecină, unde aștepta o mașină. Am fost împins în mașină și așezat între cei doi agenți, dintre care unul îmi ordonă să-mi leg ochii. Am scos batista din buzunar și m-am legat la ochi, ca să nu văd unde mă duc.” (Ion I. Nistor,Date autobiografice. Amintiri din închisoare)
Comparație.Un tip cu amanta în pat. La un moment dat sună cineva la ușă. Amanta calmă îi spune să fie liniștit că e soțul, dar rezolvă ea! Se duce la ușa deschide și spune: – Aaa, iubi, ce bine că ai venit. Du și tu gunoiul, și îi pune găleată de gunoi în mână. Soțul pleacă. Amantul se îmbracă, pleacă liniștit și când coboară, se gândește: Și frumoasă, și deșteaptă. Ajungând acasă, sună la ușă, deschide soția și îi spune: – Aaa, iubi, ce bine că ai venit! Du și tu gunoiul ăsta! Omul ia găleata, coboară scările și în sinea lui zice: – Și urâtă, și cu tupeu!
Ambasador (2).Memoriile lui Anatoli Dobrînin (1920-2010), cel mai longeviv ambasador sovietic în SUA (25 de ani!), conțin informații care ne interesează și pe noi, românii. Dobrînin recunoaște, în premieră, că „în 1968, Moscova era foarte supărată pe Ceaușescu” și că trupe sovietice erau masate la granița cu România, dar afirmă că nu se punea problema invaziei, deoarece „nu ne îndoiam de stabilitatea regimului comunist de la București”. În același context al Primăverii pragheze din 1968, rușii au fost uimiți de moliciunea reacției americane la invazie (președintele Johnson era preocupat mai mult atunci, din motive electorale, de o întâlnire cu Brejnev, decât de o replică pe măsură, dând chiar cu tifla presei ostile: „Sperăm ca Moscova să aprecieze faptul că noi, americanii, nu suntem niște bătăuși”). Acest fapt i-a încurajat pe ruși – dezvăluie autorul – să invadeze, ulterior, Afganistanul. De-a dreptul suprarealistă ne apare descrierea cursurilor de bune maniere la masă, predate în 1944 cursanților școlii de diplomați de o bătrână aristocrată: „Viitorii diplomați erau așezați la o masă mare, pe care se aflau toate tacâmurile, farfuriile și paharele necesare. Totul era real, cu o excepție: nu exista nici mâncare, nici vin! Era război și o criză teribilă de alimente. Chelneri imaginari serveau feluri de lux, imaginare, în veselă reală, din porțelan veritabil, care rămâneau goale. Venerabila prințesă anunța: – Imaginați-vă că serviți supă „vichyssoise”! Urmau peștele, carnea, desertul. Învățam folosirea tacâmurilor, asocierea vinurilor cu meniul, bunele maniere, arta conversației. Toate acestea stârneau apetitul tinerilor mereu flămânzi după rațiile sărace primite pe cartelă”.
Oameni.„Cu oamenii cu care trebuie să mă supraveghez când vorbesc, mai bine nu mai vorbesc. Ne salutăm și ne dăm informații meteorologice”. „Nimic mai previzibil decât oamenii nestatornici”. „Dacă oamenii pot gândi atâta murdărie despre-un om, gândul ăsta este un simptom al murdăriei din ei”. „Două gânduri să nu te părăsească niciodată: acela de a-ți îmbogăți mintea și sufletul și gândul că suntem trecători în lume”. (Ileana Vulpescu)