Inimă. Este imposibil, spune Mândria. Este riscant, adaugă Experiența. Este greșit, glăsuiește Rațiunea. Hai să încercăm, iubite/iubito… murmură Inima. Ultima dorință. Chiar şi-atunci când voi fi mort,/ Nu vreau mijloc de transport,/ Cum ştiu preţul foarte mare,/Merg la groapă…pe picioare. (Mircea Constanda).
Visul din 31 mart… ”Venea către mine smerita,/Pulpeșa, dagherotipa,/Muierea, curva, fata,/Neîntâmplata și eterata./Ea, cu puține vocabule,/Tipărea, cu buzele,/Pe pielea mea,/Incunabule./Era, fără îndoială, femeia/Trimisă către mine/De unul, Nichita/De la Nicheea…” (Gheorghe Tomozei, din volumul Un poet din Tibet, 1995).
Căsătoria și… longevitatea. Despre efectele căsătoriei asupra longevității bărbaților și femeilor. (Din revista franceză Mozaicul, 1839). ”În 1839, unele fapte curioase legate de efectele căsătoriei au fost stabilite de doctorul Casper, într-o scriere recent publicată la Berlin, deși de mult timp se spunea în popor că burlacii trăiesc mai puțin decât bărbații căsătoriți. Hufeland și Déparcieux erau de această părere, iar chiar Voltaire scrisese că au fost observate mai multe sinucideri printre primii decât printre cei din urmă. Cu toate acestea, Odier a fost primul care a întreprins o cercetare amănunțită și a constatat că, pentru femeile căsătorite, speranța medie de viață era de aproximativ 56 de ani și de doar 50 de ani și jumătate pentru femeile necăsătorite. La 50 de ani, exista o diferență de 4 ani în favoarea femeilor căsătorite; la 55 de ani, 2 ani și așa mai departe. În ceea ce privește bărbații, vedem din tabelele lui Déparcieux că mortalitatea în rândul celor cu vârste cuprinse între 50 și 45 de ani este de 57 la 100 când nu sunt căsătoriți și doar de 18 la 100 când sunt; că pentru fiecare 41 de bărbați singuri care împlinesc 40 de ani, sunt 78 de bărbați căsătoriți care ating acea vârstă. Diferența devine și mai izbitoare la o vârstă mai târzie: la 60 de ani sunt doar 22 de persoane singure în viață pentru fiecare 48 de bărbați căsătoriți; la 70 de ani sunt 11 bărbați singuri în viață pentru 27 de bărbați căsătoriți, iar la 80 de ani sunt in viață 11 bărbați față de 5 bărbați singuri. Aceleași proporții există și pentru celălalt sex: de exemplu, 72 de femei căsătorite și 52 de femei necăsătorite împlinesc 45 de ani. Casper consideră, așadar, un adevăr incontestabil că, la ambele sexe, căsătoria este favorabilă longevității și, de fapt, cifrele pe care tocmai le-am citat vin în sprijinul maximei: Nu este bine ca omul să fie singur”. P.S. Un contra-argument (vesel): Se spune că un bărbat însurat trăiește mai mult decît un celibatar. Total greșit. Doar îi par zilele mai lungi.
Recorduri românești. (2). Longevitate. 1. Recordul mondial pentru cel mai bătrân pianist îl deține Cella Delavrancea (1887-1991), fiica cea mare a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea. Ea a susținut ultimul său recital la vârsta de 103 ani! 2. Actorul Radu Beligan (1918-2016) este considerat de Cartea Recordurilor drept cel mai longeviv actor de teatru din lume. 3. Ștefan Gros, zis Moș Ștefan, din satul hunedorean Vâlcele, a ieșit la pensie în 2018, la vârsta de 100 de ani. Linguri. Cea mai mare colecție de linguri de lemn din lume se află la Muzeul Lingurilor de Lemn din Câmpulung Moldovenesc, Suceava, unde sunt adunate nu mai puțin de 6.000 de linguri de diferite mărimi, confecționate din diferite tipuri de lemn. Muzee unice. În România există singurul Muzeu al aurului din Europa. Situat în localitatea Brad din județul Hunedoara, are o colecție de 1 300 de exponate din aur. ASTRA, din Sibiu, este cel mai mare muzeu etnografic în aer liber din Europa. • În România există un Muzeu al crucilor. Se află în localitatea Măceșu din județul Gorj, și exponatele sale constau în cruci de lemn și troițe foarte vechi.• România se poate lăuda și cu un Muzeu al pălăriilor de paie. Vedeta pălăriilor expuse în acest muzeu este o pălărie enormă, cu diametrul de 2 metri. (500 de adevăruri uimitoare despre România, Paralela 45, 2023).
Regrete masculine. Minijupele există, /Ca să regretăm cu toţii,/ Constatarea mult prea tristă, /Că s-au inventat chiloţii. (Eugen Ilişiu).
Mituri despre imigrație. ”Deja republicată de mai multe ori și tradusă în mai multe limbi, cartea acestui profesor de sociologie la Universitatea din Amsterdam (Hein de Haas, How Migration Really Works: A Factful Guide to the Most Divisive Issue in Politics, Penguin Random House, 2024) face încă furori. Prezentând într-un limbaj literatura de specialitate pe acest subiect foarte actual, el trece prin torentele de idei simple care otrăvesc dezbaterile politice de pe ambele maluri ale Atlanticului. Iată câteva dintre „22 de mituri” despre care el crede că pervertesc discursurile dominante. Contrar credinței populare, „migrațiile internaționale au rămas stabile și la un nivel relativ scăzut în ultimele decenii”, rezumă Alice Fill pe site-ul E-International Relations. Marea majoritate a migranților ajung complet legal, fiind căutați din motive de angajare. Migranții ocupă locuri de muncă pe care cetățenii nu le doresc. Impactul asupra sistemului social și locuințelor din țara gazdă este „neglijabil”. Cele mai multe crize ale refugiaților rămân concentrate în regiunile de origine. De asemenea, este un mit să credem că emigrația poate fi redusă prin investiții în dezvoltarea țărilor de origine, deoarece ea crește pe măsură ce condițiile economice se îmbunătățesc. După cum subliniază și Ros Taylor în Times Literary Supplement, întărirea barierelor de frontieră are dublu efect: de a stimula traficul de imigrație ilegală și de a încuraja pe cei care au venit pentru o ședere temporară să se stabilească definitiv. Pe ziarul conservator online Quillette, olandezul Steije Hofhuis apreciază că, deși susține că denunță unele prejudecăți, autorul demonstrează un optimism clasic de stânga care îl determină să denatureze adevărul.” (books.fr.)
Romanţă negativă ”N-a fost nimic din ce-a putut să fie,/Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit…/N-a fost decât o scurtă nebunie/Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!../N-am fost decât doi călători cu trenul,/Ce ne-am urcat în tren fără tichete/Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul/Semnalului de-alarmă din perete!…/Dar n-am putut călători-mpreună…/Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,/Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -/Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!/Şi-atâta tot!… Din ce-a putut să fie,/N-a fost decât un searbăd început/De simplu „fapt divers”, ce nu se ştie/În care timp şi-n care loc s-a petrecut!…” (Ion Minulescu). .
Cordon bleu. ” Chiar dacă am mâncat Cordon Bleu la câte un restaurant de lux, nu știam de unde vine denumirea. Aflăm de la Aurora Nicolau (Kera Calița, patroana locantei Jariștea): „Aceasta era denumirea unei confrerii a breslei, fondată la Paris în 1895, având misiunea de a desăvârși, pretutindeni în lume, arta unui Escoffier sau a ciracilor săi. Jurnalista Marthe Distel a lansat revista La Cuisinière Cordon Bleu spre sfârșitul veacului al XIX-lea și, ca să încurajeze abonamentele, le-a oferit celor care trimiteau banii în avans pentru un an serii de lecții de gătit cu bucătari profesioniști, având pe bonete panglici azurii.” (Alex Ștefănescu).
Soțul norocos. Soaţa, bandajându-i nasul, /După ce l-a spart cu vasul, /Zice: „Dragule, ei bine,/ Ce te-ai face fără mine?“ (Teodor Portărescu).
Căsătorie. ”Căsătoria trebuie să lupte în mod constant cu un monstru devorator: obișnuința”. Este o mare dovadă de inferioritate ca un bărbat să nu știe să facă din soția sa o amantă”. ” Un bătrân este un bărbat care a luat cina și acum îi privește pe alții cum mănâncă”. ”Femeia este o harfă care își dezvăluie secretele doar celor care știu să o manevreze” . ”Dragostea nu este doar un sentiment, este și o artă”. ”Soarta unei căsnicii depinde de prima noapte”. ” O femeie își încornorează iubitul culcându-se cu soțul ei”. ”Dragostea preferă de obicei contrastele asemănărilor”. ”Femeia văzută e femeia dorită! De aici și puterea teribilă a actrițelor”. (Balzac).
Frustrări. „Femeile nu sunt un mister, după cum nici dorințele ori nevoile lor nu sunt. Dar dorința feminină are o oarecare complexitate. Ce doresc să înțeleg mai profund sunt motivele pentru care rămânem blocate în negare, fără iubire și într-o continuă stare de tânjire. Din câte am observat în activitatea mea clinică, dorințele interzise ale femeilor dau naștere rușinii, depresiei, automutilării, unei stime de sine scăzute, inaniției emoționale și unei iubiri anorexice. Ca terapeut, mă doare și mă înfurie să fiu martora acestor dorințe neîmplinite. Pentru că a dori înseamnă a fi conectat cu sine și cu ceilalți” (Maxine Mei-Fung).
Drive–thru. Oficial, un magazin ori un fast-food în care clientul cumpără fără a coborî din maşină. În argou: o femeie foarte lesne de dus în pat…Ar putea fi echivalentul termenului francez ”baisable” (ușor de convins, de posedat fizic), fuckable în engleză.