Turist. Un ardelean ajunge la Roma. La Colosseum, cu răbdare, urcă sus, pe ultimul rând. Se uită în stânga, se uită în dreapta și zice: – Băi, nene, nu ai bani, nu te-apuci!
Răbdare. „De ce trebuie să te răzbuni pe o femeie? Natura o va face, trebuie doar să aştepţi…” (Aurelien Scholl)
Centimetri. În România, autostrăzile sunt ca organele genitale ale bărbaților, din punct de vedere feminin: ne bucurăm de fiecare centimetru în plus!
Nicolae Labiș. „Într-o după-amiază, în amfiteatrul Facultăţii de Filologie, Nicolae Labiş a fost invitat să citească o poezie…, rememorează Nichita Stănescu, în volumul Amintiri din prezent: Labiş nu ne-a citit nimic… Ne-a recitat poemul Moartea căprioarei. Am fost copleşit! Până atunci credeam că sunt şi eu un poet mare. Ei bine, în momentele când Labiş recita, mi-am dat seama cât de mare poet era el şi cât de prost eram eu… Cred că nu numai pentru mine a existat în acea secundă senzaţia gheții pe şira spinării. Într-un vers în care spunea că îşi şterge mâinile de sânge pe piept, el a făcut gestul de a-şi şterge mâinile pe bunda lui înflorată. Absolut toţi, automat, ca nişte copii, ne-am uitat în clipa aceea la mâinile lui şi la bundă, ca şi cum şi mâinile, şi bunda ar fi fost pline de sânge”.
Adevărata tăcere. Adevărata tăcere nu este aceea / când se întrerupe muzica / Sau când se rupe în două zgomotul. / Adevărata tăcere este numai acea tăcere / când ți se întâmplă, / dacă ți se întâmplă, / să asculți sufletul tău / îndrăgostit de altcineva decât de tine însuți. / Ce măreție! / Ce justificare a dreptului de a exista! / Acum, tac. (Nichita Stănescu)
Smoking. – De câteva zile bune te văd că te plimbi mereu prin benzinărie, îi tot dai târcoale… Ce s-a întâmplat? – Vreau să mă las de fumat.
Chilli. ”Ingredientul perfect bun la toate. Cultivarea și distribuția ardeilor chilli a devenit o mare afacere, făcându-i pe unii indivizi atât bogați, cât și influenți. Ardeii chilli se găsesc în mai multe forme, inclusiv proaspeți, uscați, pudră sau sub formă de sos foarte picant. Mulți fanatici poartă ardeii chilli împreună cu ei, ca să se poată bucura de plăcerea gustului lor la orice masă, oriunde s-ar afla. Chilli sunt ușor de cultivat și se găsesc oriunde. Și, deși fructele lor sunt capabile să provoace cel mai sever disconfort, au devenit unele dintre cele mai populare condimente ale lumii. Cuvântul este o moștenire a civilizațiilor sud-americane, care cunoșteau plantele și care au cultivat diverse varietăți. Cuvântul pepper (ardei), alternativă confuză, a fost introdus de Columb, a cărui călătorie l-a purtat până în America de Sud. Atât de ferm convins era el în credința că a găsit o rută spaniolă sigură pentru a ajunge la condimentele din India, încât a dat un nume greșit tecii picante de ardei roșu. Ardeii grași și ardeii chilli sunt totuși înrudiți și foarte asemănători, cu excepția faptului că doar ardeii chilli produc substanța chimică capsaicină, care le conferă acel gust iute, condimentat. Atât de apropiată este înrudirea dintre cele două specii încât, dacă se cultivă varietăți de ardei chilli și de ardei grași în apropiere, aceștia vor poleniza încrucișat, dar gena chilli va domina.” (David Floyd, Cartea de foc a ardeilor chilli, Ed. MAST, 2018)
Castel. Castelul Iubirii de la Ciucea este așezat pe un povârniș care domină spectaculoasa Vale a Crișului din Munții Apuseni. Castelul a fost construit la finalul secolului al XIX-lea de către bogatul avocat Miklos Boncza din Huedin. Practic, construirea acestui castel se leagă de o legătură incestuoasă. Miklos Boncza se plimba alături de fiica surorii sale pe Valea Crișului, iar tânăra fată i-a spus că dacă i-ar construi cineva un castel pe stânca ce domina Crișul, ar face orice pentru acea persoană. Miklos Boncza a construit castelul și a luat-o de soție pe nepoata sa. Din această căsătorie incestuoasă s-a născut una dintre cele mai frumoase fete din Transilvania, fiica lor, Berta Boncza, cea care avea să devină soția marelui poet maghiar Endre Ady. Mama Bertei a murit la nașterea sa. După Primul Război Mondial, Berta Boncza i-a vândut castelul prietenului său, poetul Octavian Goga. (Ioan Laslo)
Delicatese cu salcâm ori soc. Rețete inedite – și accesibile tuturor, ținând seama de faptul că ”materia primă” ne este la îndemână, fără costuri. Le datorăm competentului cunoscător al gastronomiei nemțene care este V. Avădanei. 1. Salcâm. Se culeg flori de salcâm proaspăt înflorite, în zi însorită. O parte din inflorescențe se spală cu jet de apă și se scurg bine. Se pun cu apă și se fierb 30 minute. Se lasă timp de 2 zile la rece pentru macerare, apoi se filtrează. Lichidul scurs de amestecă cu zahăr (1 litru /kilogram) şi se fierbe la foc mic pentru formarea siropului (cratiță emailată, foc din lemn de fag). Din restul de flori se taie numai petalele, care se adaugă în siropul format odată cu zeama de lămâie. Se mai lasă la fiert 5 minute, apoi se ia de pe foc, se îndepărtează spuma şi se acoperă cu un prosop umezit. După răcire se pune în borcane. 2. Soc. Bobițele de soc bine coapte (negre) se separă de codițe şi se pun la macerat, de pe o zi pe alta, cu zahăr, într-o cratiță emailată. Se fierb pe plită la foc cu lemn de fag. Când s-a legat siropul se adaugă zeamă de lămâie, frunze de mentă şi cuișoare. Se mai lasă la fiert 5 minute, apoi se ia de pe foc, se îndepărtează spuma și se acoperă cu un prosop umezit. După răcire se pune în borcane. Socată. Într-un borcan de 5 l se introduc 10 flori de soc spălate, 500 g zahăr, 1 lămâie tăiată cuburi, 10 g drojdie, 20 boabe orez, apă. O parte din zahăr se poate carameliza. Se filtrează după 24 de ore. După 2 zile se strecoară şi se păstrează la rece.
Contabilitate. „Vine o vreme / Când trebuie să tragem sub noi / O linie neagră / Şi să facem socoteala. // Câteva momente când era să fim fericiţi, / Câteva momente când era să fim frumoşi, / Câteva momente când era să fim geniali, / Ne-am întâlnit de câteva ori / Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape / (Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?). // Toate acestea fac un viitor luminos – / Pe care l-am trăit. / O femeie pe care am iubit-o / Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit / Fac zero. / Un sfert de ani de studii / Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere, / A căror înţelepciune am eliminat-o treptat. / Şi, în sfârşit, o soartă / Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?) / Fac două (Scriem una şi ţinem-una, / Poate, cine ştie, există şi viaţa de apoi).” (Marin Sorescu)
Audrey. „Am nevoie să fiu singură foarte des. Aș fi chiar fericită dacă aș sta singură în apartamentul meu de sâmbătă noaptea până luni dimineața. Așa îmi reîncarc bateriile.” (Audrey Hepburn, LIFE Magazine,1953). Rolul prinţesei a fost cel care a făcut-o cu adevărat vestită şi iubită pe Audrey Hepburn. Era al şaptelea ei film de lungmetraj, dar numai datorită Vacanţei la Roma (opt premii Oscar), a devenit vedetă în Statele Unite şi în întreaga lume. Avea doar 24 de ani și primește anul următor Oscarul pentru cea mai bună actriță. Gregory Peck, la rândul său, a dovedit că este un gentleman şi că tânăra Audrey l-a cucerit prin frumuseţe şi talent: într-o mişcare rar văzută la Hollywood, deja celebrul Peck a modificat contractul cu studiourile, astfel încât numele practic necunoscutei actriţe să fie scris la fel de mare ca şi al lui.
Pădure. În Istoria literaturilor romanice (capitolul „Poezia franceză a secolului al XVI-lea”), Nicolae Iorga comentează un pasaj din lirica poetului francez Pierre de Ronsard (1524-1585). (S-au împlinit 500 de ani de la nașterea scriitorului): ”Când copacii sunt tăiați, poetul francez are impresia că vede cum curge sângele nimfelor ascunse sub scoarța lor. Mai mult decât atât, pădurea, <casa cea înaltă a păsărilor>, devine pustie, iar <cerbul singuratec și căprioarele sprintene> nu vor mai paște în umbra ei și coama cea verde nu va mai rupe lumina soarelui verii. Cuțitul plugului va intra doar în locul din care au fost smulse rădăcinile copacilor însângerați”.