Motto. ”În fond, plăcerea actului sexual nu este superioară celei de a mânca. Dacă mâncatul ar fi interzis ca și celălalt act, s-ar fi născut o întreagă ideologie, o <pasiune> de a mânca, cu norme cavalerești. Starea aceea de extaz de care se vorbește – faptul că <vezi>, că visezi când te culci cu cineva – nu e cu nimic mai presus decât a mușca dintr-o smochină sau dintr-un ciorchine de strugure. Te poți lipsi.” (Cesare Pavese, ”Meseria de a trăi”)
Ciorbă (de burtă). ”Cunosc oameni care mănâncă zilnic măcar o ciorbă de burtă, iar Bucureștii, Brăila, Galații, Constanța, Craiova, Turnu Severin au, fiecare, cârciumile lor vestite și căutate numai pentru ciorba asta. La Brăila cel puțin, la o cârciumă de vaporeni (nu-i dau numele, că e reclamă și n-a plătit) care deschide la 5 dimineața, la care coada începe de la 3, iar primarul își pune pile prin șeful poliției să-i țină loc. Acest fel de mâncare se pare că se face pentru birjari beți, dar are modul cel mai sofisticat și pretențios de pregătire, în toată bucătăria românească. Este acru și dulce, cald și catifelat, gras, dar delicat, eclectic și simplu, în același timp.” (Radu Anton Roman)
Morcovi. Morcovul (Daucus carota) este o plantă alimentară unanim folosită. Morcovul este, după cartof, principala legumă cultivată în lume pentru rădăcina sa. În 2020, producția mondială de morcovi a fost de 41 de milioane de tone, China producând 44% din totalul mondial. Alți producători importanți au fost Uzbekistan și Statele Unite. Planta provine probabil din Persia și a fost cultivată inițial pentru frunzele și semințele sale. Cel mai des consumată parte a plantei este rădăcina pivotantă. Se crede că primul morcov a fost cultivat în secolul al XVI-lea, în Olanda. În Rusia veche, morcovii cu miere erau un adevărat medicament. SUA deține recorduri nu numai în creșterea, ci și în consumul morcovilor: un american consumă anual 4,8 kilograme de morcovi. Cel mai greu morcov a fost confirmat în Alaska, cântărind aproape 9 kg. În Anglia secolului al XVII-lea, femeile purtau frunze de morcov pe pălărie în loc de flori sau pene. Hipocrate a susținut că femeile trebuie să mănânce o mulțime de morcovi pentru a nu rămâne însărcinate. În vremea noastră, oamenii de știință au decis să testeze această presupunere și au confirmat că femeile care mănâncă morcovi înainte și după ce fac dragoste amâna concepția. Frunzele de morcovi sunt destul de comestibile. Pot fi adăugate în supe, feluri principale și salate, precum și în ceai. Gemul de morcovi se produce și este foarte popular în Portugalia. Unele popoare au tradiția de a dărui morcovi miresei, astfel încât aceasta să fie o bună gospodină în bucătărie (o fi și o aluzie subtil-erotică? -n.a.). Germanii au tradiția de a dărui morcovi în miere la Anul Nou, ca o urare de sănătate. Conform legendelor medievale germane, morcovii sunt o delicatesă preferată a gnomilor. Exista o astfel de credință: dacă luați un bol cu morcovi fierți și îl duceți în pădure seara, atunci dimineața veți găsi în schimb un lingou de aur pur. Gnomii vor plăti cu generozitate pentru mâncarea lor preferată. Rădăcina unui morcov este de aproape 90% apă. O ultimă curiozitate-bonus: morcovii îmbunătățesc într-adevăr vederea în întuneric, datorită cantității uriașe de vitamina A ascunsă în el. Și o glumă: cine a văzut un iepure purtând ochelari? La români circulă expresia: „ți-a intrat morcovul în fund”.
Paprika. ”O suplică pentru paprikă”. Comanda regimentului de infanterie nr. 39 s-a adresat către garnizoana din Viena, de care el atârnă, cu rugarea patriotică să se trimită și anul acesta o cantitate îndestulătoare de paprika (ardei iute) pe seama feciorilor regimentului, unde se află o mulțime de juni unguri, din ținuturile Transilvaniei. În urma acestei rugări, magistratul orașului a dispus să se trimită un centenariu (100 kg) de paprikă, bună pentru fii națiunii maghiare, cari în Viena nu capătă decât piperiu, de care ei sunt sătui.” (Gazeta de Transilvania, nr. 3, 1875). P.S. Oare o fi adresat cineva vreo ”suplică” și pentru feciorii din părțile Bucovinei (ce începuseră a fi incorporați masiv în armata austro-ungară, începând de pe la jumătatea secolului XIX), astfel încât lor să li se dea – de pildă – și mămăligă, în locul insipidei (spun mărturiile vremii) pâini cazone? Mă îndoiesc… (C.S.)
Coctailuri pentru doi. ”Cocteilul Valentine`s Day. Da, chiar există o combinație care se numește astfel. Se bea într-un pahar de șampanie în care s-au amestecat armonios 150 ml sirop de căpșune, o linguriță de lichior de rodii, 50 ml de vodcă, o limetă, patru căpșuni, prosecco sau vin spumant. Campari spritz. E atât de clasic și de la îndemână încât te și miri de ce nu-l bei mai des. Multă gheață, 50 ml Campari, 90 ml de prosecco sec, 15 ml de apă carbogazoasă, o feliuță de portocală pentru ornament. Scotch & soda. Simpluț, dar de efect. Rectific: mai simplu de atât e greu de conceput! Pahar lung, câteva cuburi de gheață mari, 50 ml scotch whisky, 50 până la 200 ml apă carbogazoasă, o feliuță de lămâie. La al treilea pahar vei constata că Valentine`s Day a trecut ridicol de repede. Stoker of Midnight. O măsură de Cointreau, un sfert de măsură de sirop de rodie, patru măsuri de șampanie. N-am precizat cât e măsura, pentru că farmecul acestui cocteil e dat de faptul că se bea fără măsură. Pink Negroni. Nici acest cocteil nu necesită o specializare în știința fabricării rachetelor. Se pun 35 ml de gin, 25 ml de vermut, 15 ml Aperol, gheață cât cuprinde, o felie de grepfruit și busuioc.” (Horia Ghibuțiu)
Afrodiziacele… din farfurie! Într-un episod din Friends, Joey e întrebat: dacă ar fi să alegi între sex și mâncare, la ce ai renunța? Joey e complet derutat, dar totuși răspunde: ok, renunț la mâncare, după care se răzgândește: nu, renunț la sex, și se tot răzgândește: ba nu, renunț la mâncare. Ca în final să zică: e prea greu să aleg, le vreau pe amândouă! N-ai cum să nu empatizezi cu Joey într-o situație ca asta. Nu se face așa ceva, să pui omul să aleagă între sex și mâncare. Dar oare de ce e atât de grea alegerea asta, de fapt? Una dintre explicații ar fi aceea că sexul și mâncarea sunt foarte strâns legate între ele. Într-un capitol din volumul Sexualitate și societatea. Istorie, religie și literatură (Polirom), Andrei Oișteanu îl citează pe eseistul francez Roger Caillois care era de părere că „la mai multe animale, inclusiv la om, există o strânsă relație reală și simbolică, între două principii ale plăcerii: nutriția și sexualitatea”. Oișteanu dă mai multe exemple, de la „canibalismul sexual primitiv” și sexul oral (cunnilingus & fellatio) până la legendele cu vampiri și săruturile. „Foamea și libidoul sunt două principii care țin, de fapt, de instinctul de conservare și de supraviețuire a individului (hrănirea) și a speciei (copularea).” Dincolo însă de analogia asta, se presupune că viața sexuală poate fi influențată de felul în care ne hrănim. S-au scris multe de-a lungul timpului despre efectul afrodiziac al ciocolatei, stridiilor sau al mierii de albine (nu întâmplător i se spune „luna de miere”) și despre cum anumite fructe, legume sau licori pot stimula dorința sexuală & duce la creșterea libidoului. Pe de altă parte, există studii care spun că nu există o bază științifică pentru a susține așa ceva și că multe dintre ele sunt doar mituri. Dar chiar și așa, în lipsa unui temei științific, unii cercetători admit că efectul Placebo are un rol foarte important, mai ales când vorbim despre erotism, un teren al proiecțiilor & fanteziilor. Cum la fel nu trebuie neglijat faptul că anumite mâncăruri (în special cele din bucătăria mediteraneeană) au un efect tonic, nu doar asupra circulației sângelui, ci, în general, asupra stării noastre de bine. Iar asta se va răsfrânge, inevitabil, și în viața amoroasă. Cel mai important însă e contextul, zic experții în ”love meals”. Nu mâncarea în sine e importantă, ci felul în care o integrezi în viața ta. „Mâncărurile afrodiziace își cam pierd din efect dacă sunt puse pe o farfurie de plastic sau halite în grabă”, se spune în ”The Encyclopedia of Aphrodisiacs”. „Nu te gândești la ciocolată ca la un afrodiziac de fiecare dată când îți iei un Twix. Trebuie să fii în contextul potrivit pentru așa ceva”, spune Jennifer Evans, profesoară la University of Hertfordshire. (Ionuț Sociu, scena9.ro). Sfat. ”Să nu gătești, să nu faci curățenie excesivă. Niciun bărbat – vă spun eu – nu va face amor cu o femeie numai pentru că ea a șters perfect linoleumul. Întinde-te în pat… proasto!” (Joan Rivers). Mărturisire (totală). ”Dă-o încolo de iubire! Eu una m-am îndrăgostit pe viață… de ciocolată.” (Anonim). Șampanie. ”Beau șampanie când sunt fericită și când sunt tristă. Uneori, beau când sunt singură. Când sunt cu cineva, o consider obligatorie. O sorb, distrată, când nu mi-e foame. Și o beau când mi-e foame. Altfel, nu mă ating de ea niciodată – numai când îmi este sete.” (Lily Bollinger)