Cockteil (33). Vârste

P.C.R.În sfârșit, o veste bună pentru nostalgicii comunismului (azi… unii activi în PSD, alții în USR-Plus, AUR, etc): a apărut primul magazin online în care nu se găsește nimic!Vacă. Abia după ce te urci pe cântar, pricepi că vaca de pe ambalajul ciocolatei era avertizare, nu reclamă! Kamasutra (la 60 de ani). Poziția mea preferată în pat? Sincer: lângă priză, să-mi pot încărca, controla telefonul. Cocoși. Într-o familie, bărbatul ia deciziile importante. Femeia doar hotărăște care-s alea. Vegane. Să nu crezi că, dacă femeia e la dietă, nu îți poate mânca zilele! Test. Nevasta dovedește cu adevărat că te iubește, atunci când te vede că ești obosit și îți spune: lasă vasele, iubi, că te trezești tu mâine mai devreme ca mine… și le speli! Adevărat. Dacă vreți să aflați diferența între bărbat și femeie, gândiți-vă la șah… Regele se mută doar un pătrățel, dar regina face ce vrea ea! Nudism. Femeile sunt în avantaj pe plaja nudiștilor, pentru că doar ele pot vedea pe loc, nemijlocit, ce părere au bărbații nudiști despre corpul lor. Înțelepciune. Bunicu avea o vorbă: femeia e ca fasolea, dacă nu are arac solid, se întinde și la vecini… Sindromul ”hard to kill”. Dacă, totuși, port de 4 luni aceeași mască de unică folosință și încă mai trăiesc, înseamnă, oare, că sunt ”greu de ucis”?!” Un soi de Bruce Willis…!? Vârste. Cicero, filosoful, spune că, în general, bătrânețea e socotită odioasă – pentru tineri, desigur, așa va fi, mereu – și asta… pentru patru motive. 1. Primul este că trebuie să te retragi din viața activă. Contra-argumentele lui Cicero sunt de ordinul următor: retragerea e, de fapt, o șansă, pentru că poți să te dedici integral – ieșit din circuitul zilnic… de slugă la un șef/patron…(el înșuși,o slugă a conjuncturii, a întâmplării politicicoide, la o adică). Retras din activitate… te poți consacra, liniștit, vieții contemplative, adică vieții de reflecție, de analiză și de înțelegere pe care n-ai putut s-o practici câtă vreme erai angajat zi de zi, în viața Cetății sau în viața ta profesională. Totuși… și creativitatea celui care se concentrează pe viața contemplativă este integrală, împlinitoare, doar când omul este sănătos. Deși – mai ales ! – meditația lui încep, când el e bolnav, beteag… Bach, compozitorul, care a compus lucruri formidabile la bătrânețe, avea toate bolile imaginabile, de la diabet până la o serie de atacuri cerebrale; dar nimic nu l-a impedicat să facă ce a făcut, și să creeze. Sofocle, filosoful grec, când era bătrân, a provocat enervarea moștenitorilor lui, când ei au vrut să dovedească în fața tribunalului că moșul… s-a cam prostit, sclerozat.. Și că nu mai e capabil să administreze treburile familiei, ale gospodăriei ș.a.m.d. Pentru a se apăra, Sofocle a venit în fața tribunalului și a citit cu voce tare ultima lui creație – ”Oedip la Colona”, una din marile lui piese, ce a străbătut – de atunci, peste milenii… După ce a terminat lectura, i-a întrebat pe cei din juriu dacă socotesc că cel care a scris un asemenea text este prost ori inapt să funcționeze normal, liber, în familia lui. Cine putea să-l contrazică? Așadar, -scuze! -obiecția cu retragerea din viața activă nu ține, decât dacă vei fi judecat de către niște tineri agramați, proști și grăbiți să-ți ”mănânce coliva”! . 2. Al doilea lucru trist: șubrezirea corpului. Nu putem să fim atât de optimiști încât să spunem că bătrânețea e scutită de neplăceri. Adevărul e că sunt foarte multe neplăceri. Și că n-ai cum să nu te plângi din ce în ce mai des…pentru că nimeni dintre cei tineri – nici chiar din cei apropiați ție – nu te vor asculta, înțelege corect. Exercițiul lamentației – ”să te tot plângi că te dor șalele”, de pildă, devine, pentru cei în vârstă, o ocupație, un soi de plăcere zilnică. Te plângi ba că nu mai ai puterea tinereții, că nu mai ai memoria de altădată etc. Însă câtă putere vrei? Vrei să fii puternic ca un elefant? Ai vrut, în tinerețe, să ai puterea unui elefant? Și ce fel de putere vrei? Dacă ai avea de ales – spune, minunat, Cicero – între a fi gladiator/campion în arenă, la lupte, și a fi Platon, un om înțelept, tu ce ai prefera? Să nu-mi spuneți că ați vrea să fiți – simultan – și un deștept, un Platon cu niște mușchi de gladiator, pentru că nu ține, trebuie să vă specializați, să alegeți fie un model, fie altul, la un moment dat. În orice caz, e un pasaj foarte frumos în ”Iliada”, în care Homer spune că ar fi fost mai multă nevoie, la Troia, de zece Nestori decât de un Ajax: adică mai multă nevoie era acolo de zece înțelepți, decât de un mare combatant, erou, spadasin. Depinde ce înțelegem prin „Putere”, depinde de funcționalitatea ei, depinde de modul cum o folosim. 3. Al treilea necaz: declinul plăcerilor senzuale. Cicero ne reamintește că toată viața noastră ni s-a spus, de cei mai vârstă, de profesori și maeștri, că e bine să ne controlăm senzualitatea, că e bine să ne purtăm atent cu această ispită, care e atât de atrăgătoare, dar și atât de riscantă. De obicei, nu reușim. Ei bine, la bătrânețe căpătăm – pe gratis – ce n-am obținut prin efort, prin abținere, la tinerețe. Să zicem mersi că, fără nici un fel de bătaie de cap, suntem, în sfârșit, în situația de a deține virtutea, prin abstinență… Bătrânețea se bucură de alte plăceri. Una dintre ele e să fii înconjurat de tineri și să fii iubit de ei. Nimic nu e mai răsplătitor pentru un om bătrân—mă rog, vârstnic – decât entuziasmul unor tineri care îl respectă și care descoperă în acest fel câteva virtuți pe care le pierd, în general, tinerii pripiți în ziua de azi: politețea, respectul, filialitatea, cultura, eleganța vorbirii, simțul umorului, bunul simț, lipsa ambiției de a ajunge la funcții și demnități… 4. În sfârșit, a patra problemă legată de bătrânețe e că se simte pe aproape moartea. Cicero se străduiește să ne vindece și de această spaimă. Replica lui Constantin Noica la acest subiect era: „E foarte curios. Se moare de milioane de ani și lumea nu s-a învățat – culmea – cu asta”. Cicero mai spune un lucru supărător de adevărat: ideea că moartea se cuplează strict, obligatoriu, cu bătrânețea, e un exces. Când moare un bătrân, spune el, ai sentimentul unei flăcări care se stinge de la sine, fără violență, fără intervenții brutale din afară. Așa este! Dramatică e, însă, moartea tinerilor. Când moare un tânăr, ai senzația unei flăcări peste care cade un torent. Și, de fapt, se moare la toate vârstele. (Mai ales azi, cu acest virus misterios, Covidul, care nu alege). Ideea clasică – că nu se moare decât la bătrânețe, de bătrânețe, este deja o legendă. Dar moartea la alte vârste decât la bătrânețe este infinit mai dramatică, mai supărătoare, mai greu de explicat decât moartea unui bătrân care, în fond, e la un sfârșit de ciclu, la un sfârșit de recoltă și nimeni nu se poate aștepta să rămână pe scenă la nesfârșit. Mai mult – spune Cicero – la un anumit moment există și un soi de sațietate de viață. Nu mai vrei. Te-ai săturat… ai ”gustat” cam totul… Ideea „aș vrea să iau totul de la început” – spune el, Cicero – e din punct de vedere sportiv, uman – dar și fiziologic – inacceptabilă. Un om care a încheiat o cursă nu va vrea niciodată, când ajunge la capăt, să revină la linia de plecare și să se tot învârtă, dement, pe același traseu. Închei cu o vorbă de duh a unui psiholog american, James Hillman, care a scris o carte întreagă despre bătrânețe: „A fi bătrân e o aventură. Să ieși din cadă și să ajungi la telefon sau pur și simplu, să cobori câteva trepte implică pentru mine tot atâtea riscuri ca o călătorie prin deșertul Gobi, călare pe o cămilă, atunci când eram tânăr”. Vă doresc tuturor să aveți puterea, curajul și curiozitatea să parcurgeți această aventură, bine dispuși. Să fiți sănătoși. Și să îmbătrâniți ”frumos”! Și asta e o performanță, la o adică… nu-i așa!?