Cocktail… cu amor, umor și poezie. Bărbații și grătarul

”Cum să fii fericit chiar și căsătorit.” Iată titlul unei cărți scrise de reverendul Edward John Hardy (1849-1920).
Rugă.”O, vai tu Doamne, să fiu iertată / Că fetia mi-a fost luată!” (Anonim, sec XVII)
Terapie.”Nimic nu slujește mai bine spiritului ori trupului decât o relație amoroasă. Dă gânduri înălțătoare și bucură stomacul.” (Barbara Howar (n. 1934), Să râdem de toate)
Jeu dʼamour. (Glossă) ”Dormeam subt Pomul Vieții, rainic Pom, / când s-a-ndurat în mine Sfântul Domn / și trupul de genune mi-a deschis / rănindu-mă adânc în somn și-n vis / și te-am pierdut, femeia mea, de cum / cu ochiul meu de rană te văzum, / streină sfântă precât Sfântul Domn / de-acum, de-acum numai în vis și-n somn, / izvorâtoarea mea de crunt haviz, / de-acum, de-acum numai în somn și-n vis, / streină sfântă precât Sfântul Domn, / de-acum, de-acum numai în vis și-n somn!” (Cezar Ivănescu)
Dorință.”Dorința a urmat ocheadei, iar plăcerea a urmat dorinței.” (Goethe (1749-1832), Elegii); ”Dorința trupească e cea mai bătrână leoaică.” (Anonim, Italia)
Saramură.(Păstrarea cărnii în saramură). Carnea de porc, de oaie și de vacă se păstrează bine în saramură, până se consumă. Se prepară o saramură din apă cu sare concentrată (până plutește oul de găină). Carnea se taie în bucăți potrivite pentru utilizare. Se așază carnea într-un vas de sticlă, lemn sau lut și se completează cu saramură. Se păstrează în beci, la rece. La momentul consumului se scot bucăți de carne după necesități și se desărează prin imersare în apă potabilă timp de câteva ore.
”Jurământ”.”Mereu le-am jurat amanților mei că-i voi iubi etern, dar pentru mine eternitatea ține doar un sfert de ceas.” (Ninon de Lenclos (1615-1705))
Chin.”Zori de ziuă se revarsă, / Și ochii încă n’am închis: / Cum să-i închid, când ei varsă / Păraie de foc aprins?… / Mă vait, strig cu suspinuri / Dar nu găsesc agiutoriu: / Ce pot lacrimi, ce pot chinuri, / Când durerea-i de amoriu?… / Ah! moarte! numai la tine / Scăparea mea poate fi: / Dar la necaz moartea vine? / Și omul poate muri? / Repezi-te dulce rază, / Din doi ochi mângâitori, / Și vino de înviează / Pe alți doi, ce-s muritori!… / Aceasta-i a ta putere, / Acesta-i darul ce-l ai: / Ca numai printr’o videre / Viață iei și viață dai! / Necazul meu este mare, / Este rău, este cumplit, / Și să-l vindec nu am stare: / Că tu l’ai pricinuit!… / Dar puterea ta-i mai mare, / Și de-i vrea îndată poți, / Numai c’o îmbrățișare, / Din focul lui să mă scoți!” (Costache Conachi)
Înștiințare.Casierul sinagogii rămăsese fără niciun bănuț cu care să ajute pătura săracă. Nici în cutia de ajutorare a săracilor nu se mai introduseseră de mult niscai bănuți. A doua zi dimineața puse pe ușa sinagogii o înștiințare: – O femeie căsătorită din cartier are o legătură cu un bărbat necăsătorit. Dacă până mâine dimineață nu apare o bancnotă de 100$ în cutia săracilor, voi fi nevoit să-i dezvălui numele. A doua zi a găsit în cutia săracilor 30 de bancnote de 100$, plus una de 50$, cu un bilet atașat: “Amână până mâine, te rog… ca să fac rost de restul de bani!”
Lași mirosul tău în aer. ”Lași mirosul tău în aer / de metal și de femeie / și de car încins pe lutul / al întinderii caldee, / de coloană viitoare / dintr-un secol nenăscut / de zid ars de o văpaie / care-o arse și pe Ruth / Și îmi pari că ești aievea / ploaie aspră, fraged nor, / dulcea mea antichitate / dintr-un secol viitor.” (Nichita Stănescu)
Bărbații și grătarul.Când un bărbat se declară pregătit să preia prepararea grătarului, se declanșează următoarea serie de evenimente: 1) femeia cumpără mâncarea; 2) femeia face salata, pregătește legumele și desertul; 3) femeia pregătește carnea pentru grătar, o așază pe o tavă, împreună cu toate celelalte ustensile necesare și o duce afară, unde bărbatul stă deja așezat cu o bere în mână, în fața grătarului. Și aici vine punctul cel mai important al întregii desfășurări: 4) bărbatul așază carnea pe grătar; 5) apoi, urmează mai multe activități de rutină; 6) femeia aduce farfuriile și tacâmurile afară; 7) femeia informează bărbatul că mai are puțin carnea și se arde; 8) el îi mulțumește pentru această informație importantă și mai comandă încă o bere la ea, în timp ce el se ocupă de situația de urgență. Apoi încă un punct foarte important! 9). Bărbatul ia carnea de pe grătar și o dă femeii; 10) apoi urmează din nou rutina. Femeia aranjează farfuriile, salata, pâinea, tacâmurile, șervețelele și sosurile și aduce totul afară pe masă; 11) După masă, femeia eliberează masa, o curăță, spală vasele. Apoi, toți îl laudă pe bărbat pentru măiestria lui culinară; 12) Bărbatul o întreabă pe femeie cum i-a plăcut faptul că ea nu a fost nevoită, măcar azi, să gătească și când observă ca ea e cam botoasă, ajunge la concluzia că pe femei nu le poți satisface niciodată.
Viol și crimă.”Într-o carte de memorii publicată acum un secol, «Armenia batjocorită», Aurora Mardiganian relatează dramatica sa experiență din timpul Holocaustului armean, dar și alte orori inimaginabile, printre care și crucificarea unor adolescente armene. Arshaluys (Aurora) Mardiganian s-a născut într-o familie de armeni înstăriți, din orașul Çemișgezek, provincia turcească Elâzığ. Avea doar 14 ani când părinții, frații și surorile sale au fost măcelăriți sub ochii ei. Călăii turci au lăsat-o în viață și au dus-o într-un harem, unde, în ciuda celor îndurate, a refuzat să renunțe la credința creștină. A scăpat datorită unui doctor și misionar canadian care a ajutat-o să ajung la Erzurum, asupra căruia rușii preluaseră controlul. Mai târziu, aproape de finele anilor 1920, a ajuns în Statele Unite, după care relatările sale despre ororile trăite sau văzute au devenit subiectul unui documentar, «Auction of Souls». Acesta dezvăluia și ultimele momente dramatice ale unor tinere armene crucificate de torționarii otomani în orașul Malatia. «Nu le-au crucificat după modelul clasic, știut de toată lumea. Crucile turcilor erau ceva mai mici și mai ascuțite. Le-au dezbrăcat și le-au violat, apoi le-au introdus lemnul acelor țepușe prin vagin. Le-au bătut piroane în palme și le-au lăsat să moară. Fetele acelea s-au stins în chinuri îngrozitoare, indescriptibile, pe care, bineînțeles, filmul americanilor nu ar fi putut să le redea», declara Aurora Mardiganian, 70 de ani mai târziu.” (evz.ro)
Carul cu flori.”Nu fi, mândru, supărat – / Din doruț ne-om fa’ căruț, / Ș-om trece păstă deluț, / Cu obede din lemn verde, / Stițele din măghieran, / Buciumu de odolean, / Și proțapu de omac, / Și boii de ruji de mac. / Și ne-om sui în căruț / Ș-om trece peste deluț, / Unde-nfloare piperiul / Și se ostoie dorul, / Unde-nflore tămâia / Și s-ostoie dragostea. / N-om veni până-i lumea, / Dacă nu voie mama / Să grăiesc cu dumneata.” (Berbești, Țara Maramureșului)
Record.Cel mai lung sărut înregistrat „oficial”. El s-a petrecut între Louisa Almedovar și Rich Langley, în ziua de 5 decembrie 2001, la New York, și a durat nu mai puțin de 30 de ore, 59 minute (!?) și… 27 secunde. Bărbați grăbiți ce sunteți, vă invit să încercați să vă sărutați soția măcar 27 de secunde, ca să rotunjim, simbolic, performanța. N-ar fi deloc inutil de vreme ce orice „frumoasă din pădurea (relația) adormită” doar asta așteaptă pentru a fi… trezită. Și, pe de altă parte, sărutul „întors” de o femeie frumoasă poate – tot basmul zice! – transforma un broscoi blazat într-un prinț fermecător. Cu siguranță – și în ciuda riscurilor medicale adiacente – „consumul excesiv de sărut nu dăunează grav sănătății”.
Fantomă.”Adevărata dragoste este precum fantomele – toată lumea vorbește despre ea, însă foarte puțini au văzut-o.” (La Rochefoucauld (1613-1680))Crăciun. „Mi-e dor de un Crăciun de altădată / eram mai mic și mai sărac nițel / dar toate aveau altă armonie / și-avea alt gust șoriciul de purcel / mi-e dor de mine cel de altădată / copil al uliței între copii / când prin zăpada mare și curată / mergeam să colindăm, buni zori de zi / mi-e dor de un Crăciun de altădată / satul e singur, punct pe-o hartă plată / cu inima în alte zări plantată / mi-e dor de un Crăciun de altădată.” (Lucian Avramescu)