Cocktail (7). Cupluri, nepotriviri și crize.

Coincidență.Miguel de Cervantès Saavedra și William Shakespeare sunt considerați ca fiind cei mai mari autori ai literaturii spaniole, respectiv engleze. Ambii au murit pe 23 aprilie 1616.
Calcul.Ne-au fost necesare 20 de secole pentru a calcula distanța dintre Pământ și Soare (149 400 000 km). Era suficient să înmulțim cu 1000000000 înălțimea Piramidei Lui Kheops, construită cu 30 secole înaintea noastră.
Cimitir.Cuvântul „cimitir” provine din grecescul ”koimetirion” care înseamnă cameră de cămin sau dormitor comun.
Soții.Aflată, așadar, cel mai adesea în umbra soților, femeia a jucat de cele mai multe ori un rol important în împlinirea umană și profesională a partenerilor. Femeile au ajutat soții în munca lor, prin asigurarea confortului, a liniștii căminului, multe din ele participând efectiv la partea de creație, prin asumarea muncilor mai puțin plăcute și observabile, precum copierea, corectura, întreținerea corespondenței, iar unele, postum, le-au editat opera etc. Ana Macedonski a fost în timpul vieții soțului ei o excelentă secretară, iar după decesul acestuia s-a ocupat cu venerație de recuperarea manuscriselor, ordonarea și copierea lor, întreținând până la dispariția ei un veritabil cult pentru poet. L. Blaga – despre care ea știa că o înșeală! – obișnuia să-i dicteze Corneliei lucrările lui. Cornelia a fost mereu prezentă în viața soțului, îndepărtând momentele de deprimare, traducând, sintetizând și dactilografiind în anii diplomației rapoarte către ministerul de resort. Mereu și mereu a fost prezentă; colecționa în albume speciale tot ceea ce se scria despre soțul ei. Și nu au fost deloc singurele cazuri. Aproape în orice cuplu de intelectuali, soția și-a adus partea ei de contribuție, mai puțin vizibilă, la reușita partenerului. Recunoașterea vine și prin dedicațiile pe care le fac soții, ca autori, pe lucrările tipărite. Publicând Domnița Rosanda (1868), Hașdeu o dedică „Scumpei mele soții […], această mică încercare, scrisă din îndemnul său și sub inspirațiunea iubirii sale”. La numai un an de la moartea ei, Hașdeu declara că soției îi datora cea mai mare parte din succesele lui intelectuale: „Draga mea nu numai mă mângâia la muncă, dar îmi făcea nesimțite nevoile”.
Crize.Nu toată lumea a trecut prin aceleași etape ale cuplului, sau în aceeași ordine. Totodată, cuplurile diferă prin trăirea diferită a etapelor. Ceea ce pentru unii este insurmontabil, pentru alții trec ca episoade minore. De pildă, o aventură extra-conjugală poate fi un seism pentru un cuplu, subminând serios fundamentele. În alt cuplu, același eveniment repoziționează atitudinile, iar în altele se adoptă tactica „de a nu se mai vorbi, de a se trece pagina”; se procedează ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Datorită diverselor aventuri și infidelități ale lui B. P. Hașdeu, de exemplu, din 1881 cuplul trece printr-o lungă perioadă de criză, camuflată prin plecarea celor două Iulii (soție și fiică) la Paris. Apoi, mai multe tipuri de evenimente pot avea repercusiuni asupra unui cuplu: o dificultate sexuală, nașterea unui copil, diverse activități profesionale sau sociale etc. Multe lucruri sunt imprevizibile, generează crize proprii fiecărui cuplu în parte, unele survenind ca urmare a unor evenimente exterioare: boală, accident, intervenția familiilor de origine etc.
Nepotriviri.Ne vom opri asupra lui Petru Comarnescu, căsătorit în 1934 cu Gina Manolescu-Pincas, fiica naturală a ministrului, la acea dată, Manolescu-Strunga, care le-a dăruit un frumos apartament de trei camere în centrul Bucureștiului, frumos mobilat și ornat cu tablouri și sculpturi de valoare. Deși duceau o viață mondenă și se părea că fericirea tronează, la numai șase luni de la căsătorie Comarnescu nota în jurnalul său: „Neînțelegerile mă zgândără, mă fac neom […]. Nu ne mai potrivim fizic, atât de mult mă bântuie spiritul ei diabolic, nesiguranța sentimentelor ei, duplicitatea, capriciile. […] E intrigată și egoistă. Aseară i-am spus că nu pot face nici un plan de viitor cu dânsa. Simt cum uneori mă vede cu ochi indiferenți, alteori cu iubire, alteori cu dușmănie. Uneori îmi cere iertare, alteori mă acuză de orice îi trece prin minte. Parcă suntem două animale în cușcă. E deschisă tuturor tentațiilor mari și mici, cel puțin teoretic și probabil că și în practică. Și eu care avusesem naivitatea de a crede că-mi găsisem perechea perfectă și pentru totdeauna…”. Mereu trecea prin crize conjugale, prin scandaluri interminabile, fără putința de a se concentra și lucra, făcându-l să gândească că „o asemenea viață nu mai e de trăit”. Lipsind mai multe luni din țară, la întoarcere Comarnescu își regăsește soția însărcinată, dar nu cu el, ceea ce-l va determina să rupă căsătoria după numai doi ani.