Coboară-te, ca să te înalți

Omul a fost plămădit întru slujire și spre slujire, după pilda Făcătorului său, Care necontenit lucrează. Slujirea izvorăște din iubire, astfel că omul, în mod firesc, își slujește atâta lui însuși, cât și aproapelui, dar adevărata dragoste, care izvorăște dinlăuntrul lui spre slujirea semenului, ține necontenit de felul în care omul slujește nemijlocit lui Dumnezeu și care se oglindește în chipul Crucii.
Astfel, atunci când vrem să construim o cruce, primul element pe care-l așezăm este verticala, după care pe ea se va sprijini și orizontala. Verticala crucii reprezintă slujirea personală a omului de a se uni cu Ziditorul său, Care este Iubirea veșnică. Această nevoință (a omului de a se uni cu Dumnezeu) este de fapt o ridicare… prin pogorâre întru pocăință. Dumnezeu Însuși l-a învățat pe om să se înalțe. Precum El Însuși S-a pogorât pe Sine, ca să-l ridice pe om, slujindu-i omului, asemenea și omul este chemat să se pogoare, să se smerească pe sine, după pilda ce i-a fost dată de Ziditorul său, pentru a se putea înălța. Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu reprezintă pilda desăvârșită a tainei iubirii și a smereniei, care este totodată începutul mântuirii omului.
Dumnezeu ni S-a descoperit ca fiind Iubire, deoarece prin jertfă și iubirea Sa nemărginită le-a unit pe cele de sus cu cele de jos, cerul cu pământul, veșnicia cu vremelnicia. Însă înțelesul deplin al Crucii îl aflăm în rânduirea celor două elemente, verticala și orizontala, care se întâlnesc și se sprijină în inima omului. Pe măsură ce iubirea omului pentru Dumnezeu crește și se desăvârșește, formându-se astfel verticala Crucii, inima lui se lărgește, ca să-L primească pe Cel Neîncăput și de îndată ce Dumnezeu se naște prin iubire în inima omului, iubirea de Dumnezeu se revarsă în iubirea pentru aproapele și pentru întreaga zidire, întruchipând orizontala Crucii. Astfel, omul ajunge să îmbrățișeze, în iubire, toată zidirea ‒ iubire care îl răstignește, dar în același timp îl adună și îl desăvârșește. (Ieromonah Luca Mirea, Crâmpeie de gând și cuvânt, Editura Predania, Bucuresti, p. 12)