O să vă ofer două exemple de politicienii români capabili de orice acrobație mediatică, doar pentru a mai primi un mărunțiș de popularitate convertibilă în voturi. Știți desigur revista „Plai cu boi” – salteaua aceea glossy, pe care puteai admira și câteva șpagate intelectuale remarcabile. O publicație amprentată de Mircea Dinescu, care a burdușit-o de pictoriale cu femei, dezchiloțate în numele unor teme social-politice. O revistă dominată de comicul de toaletă, de versuri libidinoase și de tot ce înseamnă marca Mircea Dinescu.
Ei bine, în numărul din octombrie 2000, pe acest „Plai cu boi” s-a tolănit un pictorial cu femela Mona Muscă: acum dispărută din politică, fiindcă a fost deconspirată ca securistă, dar la vremea aceea pe culmile popularității. În pictorialul respectiv, muierea liberală le era prezentată voyeurilor cum ieșea de pe gresia băii, acoperită doar de-un cearșaf nesigur, de sub care se ițea ba o țâță fleșcăită, ba un crac celulitic ca răciturile.
Respingător nu era desfășurătorul de nuduri în sine, cu forme inscripționate de oboseala vârstei, culminând cu gleznele și lăbile picioarelor sluțite de tortura mersului pe tocuri. Respingător nu era nici comentariul jurnalistic de sub poze – unde se afirma că „Mona e frumoasă ca un hai-ku” – creație a unei persoane cu gusturi de competența medicului psihiatru.
Dezgustător era doar că femela Muscă a acceptat să pozeze într-o asemenea succesiune de fotografii, vânturându-și, sub ochii noștri, pielea sa udată de ploile atâtor toamne. Putea să șadă cuminte acasă, pe gresia ei.
Tot cam pe-atunci, la fel de dezgustător ca stripteuza Muscă, apărea un alt liberal de marcă, Ludovic Orban. Acesta, într-un interviu acordat revistei pornografice „Hustler”, ne informa că nu ar „face sex cu o femeie vulgară”. Ce mincinos! Păi, gagicuțele alea cu minifustițe din PNL or fi niște suave? Coana PNL însăși, cu fundul ei care abia intră pe ușă, o fi și ea vreun zambiloi?
