M-am uitat la Cupa Africii fotbalistice, cu uimirea pînă-n gît. Paradoxal e că, de data asta nu m-a interesat evoluția picioarelor, ci evoluția etajului de sus al jucătorilor.
Mă refer, de bună seamă, la modurile cele mai extravagante posibil de amanajare a floacelor de pe capul fotbaliștilor. Nu credeam să-mi fie dat să văd așa ceva. Am avut chiar impresia că dovlecii africanilor au încăput pe mînă unui frizer beat, care s-a răzbunat pentru toate frustările din viața lui.
***
Cea mai frecventă mi s-a părut „tunsoarea cu tăiței”, dar am putut admira și „sarmale”, și „mazăre verde”, și „ardei iuți”, și „gogoșari”. Am remarcat chiar un „suprarealism electric”, în modul capilar de aranjare a fotbaliștilor. Mai bine zis, acesta poate fi aspectul rezultant, după ce, din neatenție, își vîră omul degetele-n priză. Coafuri cu fire bezmetice, unul trăgînd „hăis” și celălalt „cea”, coafuri ce par ieșite cu dificultate dintr-o păruială exemplară.
***
Cîtă minte trebuie să ai, pentru a-ți dedica timpul unei asemenea preocupări de împletire minuțioasă a părului! Cred chiar că operațiunea e mai anevoioasă ca împletirea unui pulovăr sau a unei perechi de ciorapi.
Sunt curios dacă jucătorii africani manifestă aceeași grijă și pentru coafura pubiană.
