Majoritatea dintre noi nu ne mulțumim să fim performanți doar la locul de muncă, ci vrem același lucru și în propria familie. Doar că resursele pe care le avem la îndemână pentru fiecare din aceste două obiective sunt în dezechilibru.
Pentru a fi buni profesioniști am învățat ani întregi la școala, liceu, facultate, în mastere sau MBA-uri, am citit sute de cărți, am participat la zeci de evenimente și conferințe în țară sau în străinătate, am făcut training intern sau extern, am petrecut zile întregi în fața internetului și nici măcar toate acestea nu sunt de ajuns întotdeauna.
Pentru a fi un bun părinte … putem număra pe degete sursele de informare sau dezvoltare de abilități.
Și chiar după ani întregi de pregătire profesională, dacă vrem într-adevăr să ne dezvoltăm pe deplin propriul potențial și să ajungem acolo unde visăm să fim, apelăm la COACHING pentru a ne accesa resursele latente și a merge înainte cu succes maxim.
Sistemul numit PROGRAMARE NEUROLINGVISTICĂ (NLP) oferă celui care este coach un set de instrumente foarte utile în acest proces, unul dintre acestea fiind cel de MODELARE. De fapt, modelarea a stat la baza apariției programării neurolingvistice când Richard Bandler și John Grinder și-au propus în anii 70 în SUA să afle ce și cum fac oamenii de succes din diverse arii profesionale (terapie, vânzări, sport, management, antreprenoriat) ca să obțină rezultate remarcabile. Ceea ce au aflat a fost ulterior sistematizat in ceea ce azi cunoaștem ca NLP.
Modelarea se referă de fapt la preluarea de resurse de la alte persoane, observând și investigând ce anume din ceea ce fac le asigură succesul. Dacă avem un obiectiv bine formulat și identificăm exact resursele care ne lipsesc în cadrul procesului de coaching, ulterior putem să identificăm aceste resurse la alte persoane, urmând să le preluam, aplicându-le la propria persoană pentru a verifica efectele pozitive.
De exemplu îmi pot propune ca obiectiv să îmi îmbunătățesc abilitatea de a-l asculta pe copilul meu fără să îl întrerup sau să îmi impun părerea mea, cum fac de obicei (stare actuală) și vreau să îi pot acorda întreaga mea atenție atunci când îmi povestește ceva despre el (stare dorită). Dacă descopăr printre cunoscuții mei o persoană care face acest lucru, o pot observa mai atent când trăiește cu copilul ei această situație și o pot întreba ce anume și cum anume face acest lucru. Iar acest proces poate fi structurat folosind un model din NLP numit – NIVELE NEUROLOGICE, care sunt:
MEDIU – cadrul în care acea relație de comunicare are loc. Poate aflu că acesta este mereu un loc liniștit unde sunt doar ei doi, și niciodată în gălăgie, aglomerație sau grabă.
COMPORTAMENT – ce anume face acea persoană. Poate pentru o comunicare eficientă cu copilul stă la același nivel cu el și păstrează un timp îndelungat un contact vizual. De asemenea nu este preocupat de alte activități în același timp.
CAPACITĂȚI – ce știe să facă. Poate are abilitatea de a pune întrebări deschise mai mult decât întrebări închise.
CREDINȚE ȘI VALORI – ce credințe și valori motivează acest comportament. O valoare implicată în această relație poate fi cea de respect față de copil pe care îl consideră o persoană demnă de respect și nu o credință de genul “copiii trebuie doar să tacă și să asculte”.
IDENTITATE – care este rolul pe care și-l asumă, cum se vede ea în relație. La nivel de identitate acea persoană se poate vedea pe sine ca părinte ca fiind un “facilitator al dezvoltării potențialului copiilor” și nu ca un specialist autoritar care le știe pe toate și trebuie mereu să dea răspunsuri corecte de-a gata celor mici.
SPIRITUAL: în ce concepție, misiune încadrează persoana respectivă toate elementele anterioare, cum ar fi “Oamenii au misiunea de a se dezvolta continuu și de a contribui cât mai mult la dezvoltarea celorlalți”.
Există abilități manifestate în relația cu copiii voștri pe care ați prefera să le îmbunătățiți? Aveți în jurul vostru persoane care au aceste abilități și le admirați pentru asta?
Dacă știți persoane care rămân calme când copiii lor fac toate năzdrăvăniile posibile sau persoane care au o relație foarte deschisă cu copiii lor sau persoane care își împart foarte bine viața între profesie și familie și ați dori să reușiți la fel de bine, profitați de șansă și întrebați-i cum anume fac acel lucru și ce anume cred despre situațiile respective.
Chiar dacă procesul nu va fi la fel de sistematic ca cel făcut de un coach profesionist, aveți șansa să obțineți indicii care v-ar putea ajuta să vă îmbunătățiți abilitățile, astfel încât să fiți și mai mulțumiți de propria performanță. Împreună cu copiii voștri, bineînțeles.
Psiholog Mihaela ZAHARIA
Parenting trainer & coach Mind Master
www.parenting.ro
