Clorul din sare, otravă pentru organism

Sarea în bucate este un obicei alimentar străvechi, al cărui început se pierde în negura vremurilor. Românii își primesc oaspeții cu pâine și sare. Nu mai încape îndoială că mâncarea fără sare n-are gust.
Or, aceasta este doar o constatare a unei obișnuințe alimentare vechi de secole sau chiar de milenii și nu o necesitate vitală pentru oameni
Sarea de bucătărie sau clorura de sodiu, alături de alte substanțe conservante, de tipul glutamatului sodic, este un „aromatizant” larg utilizat de fiecare consumator de hrană tradițională. Rezultatele unor cercetări recente arată că alte forme de sodiu, ca hipercarbonatul (praf de copt) sau glutamatul au, chiar la persoanele sensibile la sare, o influență mică asupra presiunii sanguine. După cum se vede, nu sodiul, ci clorura de sodiu este răufăcătorul.
Glutamatul de sodiu, care este folosit frecvent pentru potențarea gustului, poate avea și unele efecte nocive, nu nemijlocit asupra inimii, ci asupra sănătății în general. Glutamatul este cauza așa-zisului sindrom al restaurantelor chinezești, care se manifestă prin eriteme de scurtă durată, bufeuri, transpirație, toropeală și dureri de cap, de care suferă 15-25 la sută dintre cei care mănâncă în restaurante chinezești, unde mâncărurile au conținut mare de glutamat. Dar mult mai îngrijorătoare este o altă informație referitoare la aminoacidul glutamat, care, consumat în cantități mari, ar putea vătăma creierul. Așa au arătat experiențele făcute pe unele animale”.
Sarea marină are în compoziție aproximativ 100 de elemente, iar sarea de bucătărie numai două: sodiu și clor. În ultima vreme i se mai adaugă iod. Clorul este o adevărată otravă! El are în sarea de bucătărie o concentrare atât de mare, încât un pahar de soluție concentrată din această sare poate omorî un om”.
Pe de altă parte, sarea de bucătărie este anorganică, adică nu este de proveniență vegetală sau animală și nu conține enzime: „Omul consumă plante care au enzime de origine organică. Plantele sînt cele care transformă substanțele anorganice din pământ în substanțe organice. Deci omul nu este înzestrat de natură să consume materii anorganice. Ca urmare, noi eliminăm sarea fără să o fi schimbat în structura ei chimică. S-a constatat că omul nu poate asimila decât urme infime de substanțe anorganice. Dintr-o linguriță de sare, organismul uman asimilează numai o milionime de gram, iar restul rămâne aproape în întregime să impurifice sângele și organele. Astfel se stimulează starea de boală.
Sarea, odată înghițită cu alimentele, provoacă sete și este necesar să bem apă, pentru a-i diminua toxicitatea, fiind un corp străin. Această apă pe care o bem ca să diluăm sarea din organism uzează țesuturile, în special pereții arterelor, generând creșterea tensiunii. Soluția de sare de care vorbim se fixează, în parte, pe pereții celulelor care alcătuiesc țesuturile. În aceste condiții, greutatea corpului crește, pielea capătă un aspect spongios și noi suntem chinuiți tot timpul de sete și de foame. Din cele 15-20 g sare pe care o ingerăm, în mod obișnuit, prin alimentele consumate, rinichii noștri, în condiții normale, nu pot elimina decât 5-7 g, fapt care explică de ce cei care mănâncă sărat transpiră anormal și suportă greu căldura.
Concluzia este că sarea de care omul are nevoie se găsește suficient în alimentele vegetale crude, în special în plante medicinale, fructe și legume.
Sursa: www.evenimentul.ro