Dacă în societate dezvoltarea clasei de mijloc reprezintă o garanție pentru bunăstare, poate că nu e lipsit de relevanță să încercăm o paralelă și în domeniul fascinant, exaltant și mutant al fotbalului. La început, când Cupa Campionilor era chiar a campionilor, clasa de mijloc era chiar înfloritoare. O mulțime de echipe înstărite își permiteau sejururi scumpe prin Cupa UEFA și Cupa Cupelor. Dar când clasa aristocratică a campionilor a început să dea semne de scăpătare, burghezilor din linia a doua li s-a făcut o propunere de nerefuzat: titlul nobiliar de campioni. Chiar dacă nu erau. A rezultat o clasă superioară de o opulență orbitoare. Baluri peste baluri, turniruri cu alai. Dar clasa de mijloc cum se regenera? Păi au apărut diverși târgoveți, cu ceva marafeți la saltea și-au început să se dea în bărci prin Europa. Dar pe ceilalți târgoveți, omologii lor, nu prea-i excita confruntarea cu niște pârliți ca și ei, drept pentru care Cupa Cupelor a și ieșit din peisaj. S-a încercat cosmetizarea Cupei UEFA, sulemenirea ei, niscai mărire de zestre, doar-doar s-o găsească atractivă cavalerii de viță veche. Aș, tot niște băieți din gubernii o dansează în ultimul timp!
Și asta nu e totul… Exoticii, subit-îmbogățiții, interlopii jinduiesc cu toții să se învârtă tot printre campioni. Cumpără teren ieftin la periferie și își trag viloaie de neam prost printre cocioabe și fundături. Dacă succesul n-are drum de acces, îi asigură loc de aterizare cu elicopterul. Îngroapă în galbeni de-a valma poeți și lăutari, încercând din răsputeri să răzbească la curtea regelui Fotbal. Chestiune de timp. Mai vorbim peste alți douăj’ de ani. Iar dacă răbdarea nu-i destulă, se poate trece direct la cumpărarea de blazoane.
Nici la noi lucrurile nu stau cu mult diferit. Clasa de mijloc sugerează mediocritate. Bătaia peștelui e numai pentru balul cel mare, iar cine ratează e cuprins de o tristețe iremediabilă. Ce soartă mizerabilă!
