Clădirea fostului Consulat Austro-Ungar din municipiul Fălticeni, o construcție cu o arhitectură inedită în zonă și care a căzut pradă uitării în ultimii ani, a fost dată în administrare Muzeului Bucovinei, care încearcă să-i dea o destinație nouă. Clădirea și terenul aferent, împreună cu o altă clădire administrativă din preajmă, care aparțin Consiliului Județean Suceava, au intrat începând cu luna noiembrie a anului trecut în subordinea Muzeului Bucovinei, pentru realizarea în acest sediu al unui muzeu de artă sacră.
Demersuri pentru schimbarea destinației clădirii în muzeu
Clădirea, care are probleme majore de structură, a fost preluată de reprezentanții muzeului și, cu sprijinul Primăriei Fălticeni, în această vară s-a făcut curățenie în interioare și în curte, fiind făcută o primă parte a împrejmuirii cu un gard. În același timp a fost realizată și o securizare a intrărilor, urmând ca până la sfârșitul anului să fie împrejmuită și partea din spate a terenului, pentru a evita pătrunderea oamenilor străzii sau a copiilor în arealul clădirii.
În legătură cu demersurile făcute de conducerea muzeului pentru schimbarea destinației clădirii, Emil Ursu, directorul Muzeului Bucovinei, ne-a declarat: ”A fost deja comandat un studiu de fezabilitate, care se speră a fi gata până la sfârșitul anului, și alte studii, care să arate concret pașii care sunt de urmat. În principiu există în acest moment două posibilități: o restaurare a clădirii așa cum se găsește ea, o soluție mai greu de realizat, sau dărâmarea și reconstruirea ei. În cazul celei de a doua soluții trebuie făcut un releveu foarte amănunțit, pentru a putea fi construită la fel, în amănunt, păstrându-i arhitectura. Clădirea are importanța sa arhitectonică în zonă, chiar dacă distonează cu tot ce e în Fălticeni, fiind construită în ton tirolez ca și Consulat Austriac, cu elemente de arhitectură specifice Austriei.”
Ajunsă în paragină, după ce proprietarii care s-au perindat nu au mai investit în conservarea clădirii
Deteriorarea clădirii s-a produs în mod accelerat după preluarea ei de către Consiliul Județean Suceava și după ce nimeni nu a mai desfășurat activități în interiorul ei. Clădirea nu a fost clasată ca monument istoric, chiar dacă de mai multe ori reprezentanții Direcției de Culte și Patrimoniu au fost întrebați de cei din Consiliul Județean dacă ar putea intra în această categorie. Răspunsul venit din partea specialiștilor a fost că această clădire poate fi încadrată ca monument istoric și că ar fi recomandabilă clasarea ei, pentru a fi împiedicată astfel distrugerea, însă totul s-a oprit aici.
În ultimii ani, în care a fost pasată între Consiliul Județean Suceava și Primăria Fălticeni, din interioarele clădirii s-a furat tot ce se putea fura. La un moment dat reprezentanții primăriei voiau clădirea pentru înființarea unui centru dedicat copiilor cu dizabilități, în cadrul unui proiect în care exista o asociere cu o fundație germană. Proiectul nu a trecut de votul Consiliului Local Fălticeni, clădirea revenind Consiliului Județean Suceava, după care în cursul anului 2017 a fost solicitată de conducerea Muzeului Bucovinei. Ansamblul de clădiri conține fostul Consulat al Imperiului Austro-Ungar și o altă clădire administrativă, cea de a doua aflată într-o stare de conservare mai bună, ansamblul fiind ridicat într-un areal total de 4,2 hectare de pământ. Clădirea principală este în stil neo-clasic, având elemente de arhitectură tiroleză din lemn, cu etajul construit din lemn, fațada clădirii fiind de fapt cea care trebuie păstrată. Clădirea a îndeplinit funcția de Consulat al Imperiului Austro-Ungar începând cu anii 1886-1887 și până la 1918.
O clădire cu aproape 150 de ani vechime, cu o istorie încărcată
După o serie de date provenite din cadastrul austriac, clădirea ar data din perioada 1826-1830, reprezentând locuința unei persoane importante din zonă. Ea a fost modificată constructiv și a fost transformată ulterior în consulat austriac. Clădirea fostului consulat a avut, după dispariția principalei motivații a existenței acesteia la Fălticeni, în principal funcții agricole administrative, ajungând în cele din urmă în părăsire. Arhitectul Viorel Blanariu ne-a relatat despre soarta de mai târziu a clădirii: ”Faptul că a fost păstrată arhitectura austriacă a clădirii după 1918 și ulterior, după 1948, este un fapt meritoriu. În perioada comunistă clădirea a trecut în administrarea unui organism de protocol, denumit Întreprinderea de Îmbunătățire și Exploatare a Pajiștilor Suceava, fiind bine conservată în acea perioadă. Această Întreprindere de Îmbunătățire și Exploatare a Pajiștilor Suceava deținea în județ mai multe cabane și majoritatea conacelor boierești, precum cele de la Iacobești sau Vulturești. Pe lângă acestea, în administrarea ei se aflau domenii care au aparținut cândva casei regale, precum cel de la Valea Putnei, putând spune astăzi că această întreprindere a fost un continuator al instituției Domeniilor Coroanei, care a funcționat până în anul 1948.” Multe date care să evidențieze caracterul istoric al unei clădiri s-au pierdut din cauza lipsei cadastrului în Fălticeni, a lipsei arhivelor statului care să poată dovedi dezvoltarea stradală a orașului. Clădirea a trecut după 1990 în administrarea Direcției Agricole Suceava, o perioadă îndelungată de aproximativ 12 ani acolo existând un birou al instituției. În același timp spațiile clădirii au fost închiriate și unor firme private care au avut biroul în interior, precum și unei crame care a funcționat la un moment dat în beciul clădirii.
Prezența consulatului într-o zonă de circulație și schimburi comerciale importante
Consulatul Austro-Ungar avea avantajul de a fi situat în apropiere de granița cu Regatul României, pentru că în această zonă se puteau obține la prețuri avantajoase grâne și vite, la Suceava funcționând acel renumit și mare târg de vite și de cherestea, în actuala zonă Areni a orașului. Pe lângă acest târg, existau două mari iarmaroace de animale, unul de primăvară la Băișești și cel de joi din târgul Fălticenilor, încununat cu marele târg de o lună de zile și Bâlciul de Sf. Ilie în perioada de vară. În acest scop, Consulatul Austro-Ungar era cel care controla, parafa și ștampila produsele care treceau dintr-o parte în alta și pentru care se percepeau taxe vamale, ocupându-se în același timp cu supravegherea celor care circulau peste granițele imperiului. Austriecii erau recunoscuți în epocă pentru modul în care țineau la respectarea plății taxelor și impozitelor, o sursă sigură de venit a statului.
Imperiul Austro-Ungar avea în România opt astfel de consulate, până la 1918 economia românească fiind dependentă de economiile austro-germane ale Europei. La Suceava era cea mai mare piață de vite, de o parte și de alta a graniței cu imperiul făcându-se comerț cu cereale și animale în principal. Pe lângă aceste consulate austro-ungare, mai existau și 4 consulate germane în România acelor ani. Numărul de clădiri situate în imediata vecinătate a graniței cu imperiul austro-ungar este foarte redus astăzi, în afară de acest fost consulat păstrându-se doar fosta clădire a vămii din Bunești, precum și clădirile punctelor de trecere a frontierei din Cornu Luncii și Mihăileni. Reabilitarea acestei clădiri nu poate fi făcută oricum, restaurarea fiind singura soluție pentru păstrarea substanței istorice a clădirii. Specialiștii atrag atenția că fără păstrarea a ceea ce a fost ridicat atunci și este autentic, sediul noii instituții se poate transforma într-o butaforie.
