Fotografia portret beneficiază de aceeași protecție cu cea pe care dreptul de autor o conferă oricărei alte opere, însă poate fi publicată fără acordul autorului dacă publicarea în cadrul unei anchete penale sprijină autoritățile în descoperirea persoanei dispărute, a decis Curtea de la Luxemburg.
Decizia CJUE este dată în urma solicitării unei instanțe austriece, unde o fotografă a reclamat faptul că fotografiile sale făcute unei fetițe – care a fost răpită – au fost publicate de edituri și ziare, fără să citeze autorul.
Fotografiile o prezentau pe Natascha Kampusch înainte de a fi răpită, în anul 1998, când avea 10 ani. Austriaca a fost răpită în timp ce se îndrepta spre școala la care învăța și a reușit să scape din mâinile răpitorului ei, Wolfgang Priklopil, abia opt ani mai târziu. Ea a stat sechestrată într-o cămăruță de patru metri pe patru metri, din garajul răpitorului.
În ce condiții pot fi publicate fotografiile portret
Joi, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) de la Luxemburg a statuat că mijloacele de informare în masă pot publica o fotografie portret fără consimțământul autorului dacă publicarea, în cadrul unei anchete penale, are ca obiectiv să sprijine poliția în descoperirea unei persoane dispărute.
Doamna Painer este fotograf profesionist independent și fotografiază, printre altele, copii din grădinițe și din creșe. În cadrul activității sale, a realizat mai multe fotografii ale Nataschei K. (a conceput fundalul, a stabilit poziția și expresia feței, a manevrat aparatul foto și a developat fotografiile).
În anul 1998, după ce Natascha K., pe atunci în vârstă de 10 ani, a fost răpită, poliția austriacă a lansat un apel la sprijin pentru efectuarea cercetărilor, în cadrul căruia au fost utilizate fotografiile realizate de doamna Painer.
După evadarea fetei în anul 2006 și înainte de prima sa apariție publică, cinci edituri de presă – dintre care patru germane și una austriacă – au publicat aceste fotografii în ziare și pe pagini de internet cunoscute fără a menționa însă numele autorului sau cu menționarea altui nume decât cel al doamnei Painer în calitate de autor.
Unele dintre aceste ziare au publicat, în plus, un portret-robot realizat pe calculator, pe baza uneia dintre fotografii, care simula evoluția feței tinerei fete, dată fiind lipsa unei fotografii mai recente până la prima sa apariție publică.
Apreciind că publicarea acestor fotografii încălcase drepturile sale de autor, doamna Painer a solicitat instanțelor austriece să oblige editurile de presă să înceteze reproducerea și/sau distribuirea fără consimțământul său și fără menționarea numelui său în calitate de autor a fotografiilor și a portretului-robot. Aceasta a solicitat totodată plata unei remunerații adecvate și a unei despăgubri.
Tribunalul Comercial din Viena, Austria, sesizat cu soluționarea conflictului, a solicitat Curții de Justiție de la Luxemburg să stabilească dacă dreptul Uniunii conferă o protecție mai redusă a dreptului de autor în cazul fotografiilor portret, dat fiind faptul că acestea ar fi „realiste” și ar oferi posibilități de creație artistică limitate.
În plus, instanța austriacă urmărește să afle în ce condiții pot fi utilizate astfel de fotografii de către mass-media fără consimțământul autorului lor, pentru necesitățile unei anchete penale. Instanța austriacă a solicitat totodată Curții UE să precizeze în ce condiții poate fi citată o operă protejată.
În hotărârea pronunțată joi, Curtea arată mai întâi că dreptul de autor protejează numai obiectele originale, mai precis acelea care sunt considerate o creație intelectuală proprie a autorului lor. În această privință, Curtea amintește că o creație intelectuală este proprie autorului său atunci când reflectă personalitatea acestuia. Această situație se regăsește în cazul în care autorul a putut să își exprime capacitățile creative cu ocazia realizării operei făcând alegeri libere și creative.
Întinderea protecției dreptului de autor poate fi limitată, cu titlu derogatoriu, în anumite cazuri
Curtea constată că autorul unei fotografii portret poate să facă alegeri libere și creative în mai multe moduri și la momente diferite pe parcursul realizării fotografiei. Astfel, în stadiul fazei preparatorii, autorul poate alege amplasarea în cadru, poziția persoanei care urmează să fie fotografiată sau lumina. La momentul realizării fotografiei portret, el poate alege încadrarea, unghiul de fotografiere sau atmosfera creată. În sfârșit, cu ocazia developării clișeului, autorul poate alege dintre diversele tehnici de developare existente tehnica pe care dorește să o adopte sau poate proceda, dacă este cazul, la utilizarea de programe informatice.
Prin aceste alegerile diferite, autorul unei fotografii portret este astfel în măsură să îi imprime operei create „nota personală”. În consecință, o fotografie portret este protejată de dreptul de autor, atunci când este expresia capacităților creative ale autorului său. În plus, Curtea subliniază că această protecție este identică cu protecția conferită altor opere, printre care operele fotografice.
În continuare, Curtea amintește că, potrivit dreptului Uniunii, întinderea protecției dreptului de autor poate fi limitată, cu titlu derogatoriu, atunci când opera protejată este utilizată pentru scopuri de siguranță publică, de exemplu, în cursul unei anchete penale care urmărește descoperirea persoanei dispărute. În această privință, Curtea arată că numai statele – iar nu editurile de presă – trebuie considerate responsabile și apte să garanteze siguranța publică prin măsuri adaptate, precum difuzarea unui apel la sprijin pentru efectuarea cercetărilor.
Totuși, spune CJUE, nu este exclus ca o editură de presă să poată contribui în mod punctual la realizarea unui obiectiv de siguranță publică, de exemplu, prin publicarea unei fotografii a unei persoane căutate. Această inițiativă a mijloacelor de informare în masă trebuie să se încadreze însă în contextul unei acțiuni desfășurate de autoritățile naționale și trebuie să fie luată în acord și în coordonare cu acestea pentru a evita riscul de a periclita măsurile luate de autoritățile menționate. Curtea a precizat totodată că, în cursul unei anchete, o fotografie poate fi publicată de către mijloacele de informare în masă fără ca acestea să fi obținut, în prealabil, un apel concret, actual și expres din partea autorităților de siguranță în acest sens.
În sfârșit, în ceea ce privește citarea operelor protejate, Curtea UE amintește că operele care au fost făcute deja cunoscute publicului în mod legal pot fi citate cu condiția să fie indicată sursa, inclusiv numele autorului, cu excepția cazurilor în care acest lucru se dovedește imposibil.
În această privință, Curtea răspunde argumentelor invocate de editurile de presă potrivit cărora ar fi obținut fotografiile realizate de doamna Painer de la o agenție de presă, dar ar fi întâmpinat dificultăți în identificarea autorului și nu ar fi putut indica numele acestuia pe fotografii. Curtea consideră că agenția de presă – în măsura în care a intrat în posesia acestor fotografii în mod licit, mai precis cu consimțământul autorului – trebuia să comunice editurilor numele autorului. În consecință, editurile erau obligate, la rândul lor, să indice acest nume în ziarele pe care le publică.
Totuși, Curtea precizează că este posibil totodată ca autoritățile naționale de siguranță austriece să fi fost la originea publicării fotografiilor realizate de doamna Painer. Într-o asemenea ipoteză, indicarea numelui autorului nu era necesară. În consecință, într-o astfel de situație și cu condiția ca numele autorului să nu fi fost indicat, se impune numai indicarea sursei acestor fotografii, iar nu și a numelui autorului lor.
