Călătorii trebuie să fie informați cu privire la întârzierile sau la anulările trenurilor care reprezintă principalele legături feroviare, oricare ar fi întreprinderea feroviară care le asigură, a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).
Gestionarul de infrastructură feroviară are obligația de a furniza întreprinderilor feroviare, în timp real, toate informațiile cu privire la legăturile asigurate de celelalte întreprinderi, arată, joi, Curtea de Justiție a Uniunii Europene într-un comunicat de presă.
Decizia a fost luată într-un caz în care întreprinderea feroviară Westbahn Management GmbH din Austria a dat în judecată gestionarul de infrastructură ÖBB-Infrastruktur AG, instanța austriacă solicitând CJUE clarificări privind interpretarea dreptului Uniunii.
Westbahn Management GmbH furnizează servicii de transport feroviar de călători în Austria pe traseul Viena-Salzburg. ÖBB-Infrastruktur AG este gestionarul de infrastructură feroviară din Austria și administrează cea mai mare parte a rețelei de cale ferată din Austria, inclusiv traseul Viena-Salzburg. Aceasta dispune de datele în timp real cu privire la poziția tuturor trenurilor care circulă pe rețeaua de cale ferată austriacă pe care o administrează. Aceste date sunt transmise diferitelor întreprinderi feroviare atunci când ele privesc trenurile întreprinderilor respective, a precizat CJUE.
Westbahn Management a solicitat ÖBB-Infrastruktur să îi furnizeze în timp real datele referitoare la trenurile celorlalte întreprinderi feroviare pentru a putea să își informeze călătorii cu privire la orele de plecare reale ale trenurilor și să asigure legăturile.
ÖBB-Infrastruktur a refuzat să permită accesul la aceste informații pentru motivul că, în principiu, ea transmite doar datele aferente întreprinderii feroviare în cauză. Aceasta a recomandat Westbahn Management să încheie un acord cu celelalte întreprinderi feroviare prin care acestea să accepte transmiterea datelor proprii.
„Nu s-a putut însă încheia niciun acord de acest tip între Westbahn Management și celelalte întreprinderi feroviare. Întrucât a considerat că netransmiterea acestor date contravine dreptului Uniunii, Westbahn Management a introdus o cerere la Schienen-Control Kommission, instanța competentă să soluționeze litigiile din domeniul feroviar”, arată CJUE în documentul citat.
Schienen-Control Kommission a întrebat Curtea de Justiție dacă informațiile despre principalele legături feroviare trebuie să cuprindă, pe lângă orele de plecare programate, și întârzierile sau anulările cu privire la aceste legături și mai ales cele referitoare la celelalte întreprinderi feroviare.
Totodată, Schienen-Control Kommission a solicitat Curții să stabilească dacă gestionarul de infrastructură are obligația de a furniza în mod nediscriminatoriu datele în timp real cu privire la poziția trenurilor administrate de celelalte întreprinderi feroviare atunci când aceste trenuri asigură principalele legături.
În hotărârea pronunțată joi, Curtea subliniază că, pentru a respecta interesele călătorilor, precum și obiectivele generale urmărite de dreptul Uniunii, informațiile furnizate călătorilor trebuie să le fie utile.
„În această privință, informațiile referitoare la întârzierile sau la anulările legăturilor feroviare de care călătorii ar fi putut avea cunoștință consultând panourile de afișaj înaintea plecării, presupunând că acestea erau cunoscute la acel moment, constituie elemente care trebuie de asemenea comunicate călătorilor în cazul în care aceste întârzieri sau anulări de trenuri survin după plecare”, a arătat CJUE în hotărâre.
Potrivit instanței, în caz contrar, călătorii ar fi informați numai cu privire la orarul de plecare programat al principalelor legături feroviare, dar nu și cu privire la schimbările survenite după plecare, iar informațiile care sunt comunicate sunt, în consecință, desuete.
„Întreprinderile feroviare au, așadar, obligația să furnizeze în timp real informații privind principalele legături feroviare”, a notat CJUE în hotărâre.
Curtea a comunicat că această obligație vizează toate legăturile feroviare principale, atât pe cele ale întreprinderii feroviare în cauză, cât și pe cele asigurate de celelalte întreprinderi.
„O interpretare restrictivă a informațiilor la care trebuie să aibă acces călătorii ar împiedica transferul lor. Aceasta ar pune în discuție obiectivul de informare urmărit de dreptul Uniunii, determinându-i pe aceștia să prefere marile întreprinderi feroviare care ar fi în măsură să le furnizeze în timp real informații referitoare la toate etapele călătoriei lor”, a mai notat instanța.
În cazul obligațiilor gestionarului de infrastructură feroviară, Curtea a remarcat faptul că, pentru a asigura o concurență echitabilă pe piața transportului feroviar de călători, trebuie să se garanteze că toate întreprinderile feroviare sunt în măsură să furnizeze acestora din urmă un serviciu de o calitate comparabilă.
„Prin urmare, pentru ca întreprinderile feroviare să își exercite dreptul de acces la infrastructura feroviară, gestionarul de infrastructură trebuie să furnizeze acestora informații în timp real cu privire la principalele legături asigurate de celelalte întreprinderi feroviare”, mai scrie CJUE.
În acest context, Curtea a arătat că nu se poate considera că informațiile disponibile pe panourile de afișaj din gări ar avea un caracter confidențial sau sensibil care ar împiedica divulgarea lor către diversele întreprinderi feroviare interesate.
În consecință, Curtea apreciază că gestionarul de infrastructură feroviară are obligația de a furniza întreprinderilor în mod nediscriminatoriu și în timp real datele cu privire la trenurile exploatate de celelalte întreprinderi feroviare atunci când aceste trenuri asigură principalele legături.
Trimiterea preliminară permite instanțelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curții întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluționează litigiul național. Instanța națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei Curții.
Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, a precizat CJUE.
