Civilizația tribunei

Despre civilizația tribunei am mai scris, chiar în paginile acestei gazete. E-o chestiune aflată în atenția generală nu numai la noi, ci și în multe alte țări, considerate pe bună dreptate mai evoluate și mai respectabile în ceea ce privește civilizația la toate nivelurile, inclusiv în domeniul sportului. Vestiții hooligans britanici au constituit și constituie nu numai o adevărată spaimă a stadioanelor ci și a orașelor desemnate să găzduiască jocurile din campionatele europene. Într-o vreme, parcă-parcă lucrurile începuseră să intre în normalitate la noi și chiar se putea spune că, în fine, poți cuteza să vii cu soția ori logodnica la stadion. Minunea n-a ținut prea mult și, din ce în ce, disputa din teren începe să se mute în tribune, unde, sub pretextul așa numitei „coregrafii” (termen cu totul impropriu, „coregrafie” însemnînd altceva), galeriile intolerante afișează bannere și pancarte porcoase, iscînd apoi violențe inacceptabile din toate punctele de vedere. Abia am fost sancționați de UEFA pentru rasism pe stadioane și, la derbiul „Steaua” – „Dinamo”, am putut citi incredibilul banner „Ariel pentru Bănel”. Adică, se recomandă ironic și iresponsabil, un detergent care să-l „albească” pe simpaticul și inimosul Bănel Nicoliță, unul dintre cei mai apreciați fotbaliști ai momentului, a cărui vină ar fi, zice-se, apartenența la etnia romilor! Falemi este și mai tuciuriu, dar, vedeți Dvs., afro-americanii și negrii în general pot fi tolerați, romii nu! Duminică, la Iași, aceluiași Bănel i s-a strigat din tribună „Treci pe partea dreaptă, că pe stînga te prinde soarele și te carbonizezi!” și alte asemenea… Tare mă tem că, în urma unor astfel de acte, echipele noastre vor fi nevoite să joace fie pe alte stadioane, fie cu tribunele goale, plătind astfel nemeritat tribut agresivității și intoleranței primare, demne de Ku-Klux-Klanul anilor ’50! Dacă cercetăm cu atenție așa numita „coregrafie” la meciurile din capitală, vom constata mai întîi o copleșitoare naivitate a galeriilor, care, după ce că posedă îndoielnic limba română, își auto-conferă titulaturi în italiană și engleză, menite, probabil, să dea greutate și să înspăimînte adversarii. Nu vom avea de a face, așadar, cu „Ultimii rebeli”, ci cu „Ultimi rebelli”, nu „Gruparea Ferentari”, ci „Gruppo Ferentari” – nu „Noua Gardă” ci „Nuovo Guardia” , nu „Grupul Sud” ci „Gruppo Sud” – și tot așa mai departe: „Nucleo”, „Azzuri”, „Comando” (scris incorect, cu un singur M), de parcă s-ar juca în campionatul italian și nu pe malul Dîmboviței! Găști de puștani înfierbîntați imită sîrguincios titulaturi de aiurea, dîndu-și astfel importanță (cred ei!) și ajungînd cel mai ades în preajma ridicolului. Mă rog, asta s-ar putea trece cu vederea și ar intra mai degrabă în aria de preocupări a dlui. Pruteanu. Ce facem însă cu pornografia lăbărțată cu nerușinare în tribune? Imposibil să redăm aici și acum măscările porcoase și, cum nu putem recurge la „bip”-urile de la Televiziune, rămîne să vă reamintiți dvs. strigăturile licențioase adresate lui Becali, Meme Stoica ori Cristi Borcea – deși, sînt sigur, ați apăsat chiar în timpul meciului imaginara tastă „delete”, spre a le șterge cît mai grabnic din memorie. Se pare că tribuna începe să canalizeze violența latentă a cartierelor mărginașe, ajungîndu-se la acte aflate sub incidența penalului: la același meci, „Steaua” – „Dinamo”, au fost tăiate cablurile stației de amplificare, s-a aruncat cu pietroaie dintr-un sector în celălalt și spectatori mai mult, mai puțin, ori deloc vinovați au ajuns la spital, au fost sparte geamurile autocarelor și parbrizele mașinilor Jandarmeriei, scaune smulse au devenit proiectile, ba chiar s-au scandat și îndemnuri la legalizarea drogurilor în România („Legalizați iarba / Legalizați Marijuana!”) În anii trecuți a fost votată o lege care sancționează drastic toate aceste ieșiri prostești și profund necivilizate. N-a avut nici un rezultat – dovadă spectacolul degradant care a maculat meciuri frumoase („Dinamo” – „Steaua”, dar și „Dinamo” – „Rapid”), dătătoare de speranțe pentru revenirea fotbalului nostru în loja performanței stimabile. Avem, încă din 2002, o Comisie Națională de Acțiune împotriva violenței în sport, însărcinată, citez din „Monitorul Oficial”, „să controleze și să sancționeze violența și ieșirile necontrolate ale spectatorilor cu ocazia manifestărilor sportive, în special la meciurile de fotbal”. Dar și mai demult – în 1998 a fost ratificată și de România Convenția Europeană cu același obiect din 1985. Ei, și? Cîte o amendă-două, ceva avertismente și-atît. Din fericire, nu-i peste tot așa. Și la Timișoara, și la Iași, galeriile au aflat căi onorabile și istețe de încurajare a favoriților, deși au început să apară puncte negre și pe fața galeriei timișorene, și în Copou. Oricum, exemple pozitive există, deci, se poate spune – însă mă tem că totu-i în strînsă concordanță cu nivelul intelectual al spectatorului din zonele respective. Mă-ntreb cîtă vreme va mai fi tolerată lipsa totală de civilitate a galeriilor ce izbutesc să aducă spectacolul sportiv în preajma unui Neanderthal comportamental demn de „Groapa” lui Eugen Barbu. De unde, de fapt, chiar s-au și ivit.