Ciuperci

2018 este anul ciupercilor; fiindcă a dat Dumnezeu multă (prea multă!) ploaie, ne-am lăsat și noi duși de val, scriind poate plicticos de des despre roada-ntr-un picior a pădurilor moldave. Reiau oarecum subiectul, pentru că gazetele-s pline de știri alarmante cu frecvente otrăviri, pricina arătată cu degetul fiind mai pretutindeni aceeași: bureții s-au corcit. Inocenții s-au încrucișat cu periculoșii, rezultând ditamai amenințarea generală. Drept pentru care, mai toți amicii mei au refuzat elegant invitația la o tocană de hribi: instinctiv, lumea se ferește: ce poate fi mai rău decât otrava pitită mișelește în pălăria hribului? Azi toate s-au schimbat – o fi și dreptul naturii să cuteze parșive modificări genetice, s-o fi plictisit cu monotonia tradiționalei împărțiri a bureților între ăi buni și ăi răi.
Doar și oamenii s-au corcit: tot trecând dintr-un partid în altul, nu mai știi de unde să-i iei, care-i cel bun și care-i cel toxic, de-ți vine mai degrabă să crezi că toate ideologiile-s dăunătoare in corpore! Sussemnatul culege ciuperci din copilărie; cum se face că n-am dat niciodată peste vreo scârbă de corcitură hibridizată? Mai mult: ca tot românul slobod pe cărările codrului, mă simțeam dator să trag câte-un șut zdravăn ori de câte ori întâlneam ciuperca „pălăria șarpelui”, cu convingerea că-i faptă bună stârpirea preventivă a dăunătorilor, și-i o salutară contribuție la împiedecarea ajungerii otrăvii în cine știe ce tigaie inocentă. Până când un amic ciupercar autodidact de înaltă calificare mi-a adus cartea bogat ilustrată „Champignons comestibles et vénéneux”, din care am aflat că, odată cu „pălăria șarpelui”, culcam la pământ sumedenie de lepiotacee, marea majoritate nu numai comestibile, ci și vedete în arta culinară a continentului, lepiota numărându-se printre cele mai delicioase și savuroase patru specii ale pădurilor Europei! Adevărat, are și surate de ocolit, care doar dezagreabile prin miros, care mortale de-a binelea. Pot fi lesne deosebite de un cunoscător, dar, desigur, nu recomand culegătorilor amatori lepiota pentru simplul motiv că nu oricine știe s-o identifice exact și sigur. Oricum, în loc să șutez cu osârdie și de-a valma în inocentele pălării inelate, de ani buni le culeg pe cele apte să devină șnițele gustoase și înfoiate; niciodată nu mi s-a întâmplat nimic.
Tot așa și cu o specie într-adevăr rară la noi, care apare ici-colo, niciodată în același loc (sporii sunt aduși și risipiți aleatoriu de vânt) și pe care era s-o tratez tot cu șutul, că arăta cam ca o minge de baschet: cu ani în urmă (și niciodată după aceea) am găsit în codrii Dobrovățului șase exemplare din uriașa și rarisima ciupercă-delicatesă Langermannia Gigantea, două dintre ele de aproape 3 kg fiecare! După cum am aflat apoi pe internet, capturi similare au fost în amănunt prezentate ca eveniment de presa din China (2008), Italia (2002, 2009, 2012), Polonia și Cehia (2005-2007), Marea Britanie (2010), Spania (2011), România (2011). Dincolo de virtuțile culinare, Langermannia are proprietăți anticancerigene (din ea se extrage „Calvacin”) și este utilizată ca medicament în zona Cernobâl. Pentru că a găsit un exemplar din miraculoasa ciupercă într-o pădure din Catanzaro, dl Giuseppe Gato a fost felicitat personal de președintele provinciei italiene, Wanda Fero, și decorat cu o medalie de merit: „Ați găsit un specimen excepțional, care atestă bogăția mediului din țara noastră”. Italianul se laudă cu un exemplar, eu aș avea la activ șase – le-am publicat pozele într-o gazetă și încă aștept… decorația.
Revenind la chestiunea „corcirii”: am întrebat în dreapta și-n stânga, inclusiv specialiști de la Universitatea de Agronomie și Medicină Veterinară: toți resping ipoteza, iar dl prof. dr. Teodor Robu, prorector, a declarat public că hibridizarea ciupercilor este întrutotul imposibilă. Cele de mai sus n-aș vrea să fie luate ca o invitație la culegere (și, mai ales, consum) amatoristic și iresponsabil. Primejdia reală o constituie, poate, recoltarea ciupercilor mult prea tinere, care încă nu și-au dezvoltat semnele distinctive, putând fi lesne confundate. Atenție la ce puneți în coș, spor și poftă bună!