Am auzit cu toții despre oameni care seamănă cu animalele lor de casă, dar un studiu recent realizat de doi psihologi sugerează că oamenii au tendința de a vedea în partea din față a mașinii trăsăturile unei fețe umane și de a-și alege, inconștient, mașina în funcție de asemănarea dintre fața acesteia și propriul lor chip.
Anterior, unele studii psihologice arătaseră că, atunci când oamenii privesc din față o mașină, percep, involuntar, trăsăturile unui chip uman (farurile închipuind ochii etc.). Este un aspect al fenomenului numit pareidolia – tendința de a descoperi imagini familiare (adesea chipuri umane) acolo unde ele nu există. Însă, în cazul mașinilor, fenomenul este mai complex: oamenii nu numai că văd mașinile ca fiind înzestrate cu chipuri, dar au și tendința de a atribui expresii, emoții sau personalități diferitelor tipuri de mașini, în funcție de cum arată „fețele” lor, unele părând „vesele”, altele „încruntate”, „supărate”, „dominatoare”… Această „antropomorfizare” a mașinilor – faptul că, în percepția și imaginația oamenilor, mașinile au „chipuri” – a fost folosită cu măiestrie în filmele de desene animate „Cars”, realizate de Disney.
Un alt set de studii arătase, pe de altă parte, că există adesea asemănări fizice între oameni și animalele lor de casă (mai ales câini).
Inspirați de aceste studii, doi psihologi de la Universitatea din Viena, Stefan Stiegar și Martin Voracek, au întreprins o cercetare ale cărei rezultate arată că oamenii au și tendința de a-și alege mașini care să le semene la „față.”
Pentru studiu, au utilizat 30 de fotografii alb-negru ale unor proprietari de mașini și ale mașinilor respective. O condiție esențială a fost ca mașinile respective să fi fost alese și cumpărate de însuși proprietarul lor (nu primite cadou, de exemplu).
Apoi, au așezat imaginea fiecărei mașini (fotografiată din față) alături de fotografia proprietarului și a altor 5 persoane și au rugat 160 de voluntari să spună căreia dintre cele 6 persoane credeau ei că era mai probabil să-i aparțină mașina respectivă (probabilitatea fiind estimată pe o scară de la 1 la 6, unde 1 desemna probabilitatea cea mai mare).
Rezultatul a fost foarte interesant: voluntarii au ghicit corect în mare măsură, mai mare decât ar fi fost de așteptat pe baza șanselor probabilistice. Proprietarii mașinilor au primit cel mai adesea scorul 1 și cel mai rar scorul 6.
Sexul și vârsta proprietarilor nu au fost criterii esențiale, ci voluntarii s-au bazat în primul rând pe aspectul feței. Pentru a demonstra acest lucru, cercetătorii au repetat testele, dar cu imagini ale mașinilor fotografiate din spate și dintr-o parte. De data aceasta, rezultatele au fost corecte în măsură mult mai mică, ceea ce sugerează că aspectul părții din față a mașinii, comparativ cu fețele oamenilor, era elementul cel mai important pentru a ghici corect proprietarul mașinii.
Rezultatele studiului indică faptul că oamenii tind să își cumpere mașini care „arată ca ei” și că indivizi umani sunt capabili să detecteze similarități fizice între „fețele” mașinilor și cele ale oamenilor.
Deoarece, totodată, oamenii tind să își cumpere și câini care le seamănă, ar rezultă că și câinii unor oameni tind să semene cu mașinile lor. Cei doi psihologi au realizat un studiu și în acest sens și spun că au obținut într-adevăr acest rezultat: câinii anumitor persoane seamănă cu mașinile acelorași persoane, atunci când sunt pozate din față.
Totuși, aceste rezultat a fost obținut doar pentru câini de rasă, nu și pentru corcituri – un rezultat care i-a surprins atât de mult pe cercetători, încât au repetat de două ori studiul, pentru confirmare, iar rezultatele s-au menținut. Pentru a le explica, autorii studiului au emis ipoteza că, atunci când cumpără câini de vârstă mică, oamenii nu știu exact cum vor arăta aceștia la maturitate, dacă e vorba despre corcituri; în schimb, în cazul câinilor de rasă, este previzibilăînfățișarea acestora la vârsta adultă, iar oamenii aleg, inconștient, câinii care le vor semăna oarecum.
Surse: Mail Online, Scientific American, descopera.ro