Pubela din fața casei mele merită pusă pe Internet, de-așa mulți vizitatori se bucură. Sunt unii care cotrobăie în ea fără metodă și fără civilitate: aceștia purică prin gunoaie ca și cum ar da la târnăcop, dornici să-și facă norma cât mai repede și s-o șteargă acasă.
Alții, în schimb, privesc în mormanele de resturi menajere ca prin monoclu, cu un aer de „pardon, caut ceva ce-am rătăcit, o amintire de mare valoare sau cam așa ceva”.
Dar, oricine i-ar fi căutătorii, pubela rămâne un site vizitat, pentru achiziții rapide și avantajoase. De-aici își capătă hrana orătăniile săracilor, de-aici se mai înfruptă și oamenii… Pubela e locul unde o bucată de slănină râncedă egalează în valoare un calup de brânză franțuzească mucegăită… Pubela e locul unde o sticlă de alcool medicinal face cât o butelcă de whisky Chivas…
N-o să vă vină a crede, dar în acest locaș al previzibilului, mi-a fost dat să trăiesc o mare surpriză. Aici am cunoscut o bătrână, care nu căuta nici haine încă purtabile, nici slănină râncedă încă onorabilă la gust, nici alcool medicinal cu ambiții scoțiene.
Nu! Bunicuța de care vorbesc – ponosită și cocârjată ca un secol vechi, scos din cartea de istorie – umblă în tomberon după gazete. Când le găsește, le șterge prima pagină cu mâneca soioasă și le citește înfrigurată, așezată pe bordură.
Mi-e milă de ea! Săraca n-are bani să-și cumpere gazete, de aia le caută prin gunoaie! Am vrut să-i dăruiesc ziare la zi, proaspete, dar le-a refuzat fără să stea la discuții. Ce să facă ea cu ziare la zi?
Uneori mi se face frică pentru sănătatea bătrânicii. Cine știe ce purtător de boli contagioase a citit ziarul înaintea ei?
