Un grup de cercetători americani au declarat, după ce s-au aventurat în explorarea modului de funcționare a creierului, că sunt capabili să spună imaginile văzute de voluntari prin reperarea semnalelor emise de creier, potrivit unui studiu publicat miercuri de revista britanică Nature, citat de AFP.
Cercetătorii au recurs la imageria prin rezonanță magnetică funcțională (IRMf), tehnică utilizată pentru a explora și înțelege funcționarea creierului uman. IRMf -ul permite măsurarea variațiilor fluxului sangvin și poate observa, astfel, ce zone din creier intră în activitate în timpul unor anumite sarcini (calcul, reacții senzoriale la atingere, zgomot, văz etc.).
În plus, echipa lui Jack Gallant de la Universitatea California, s-a interesat de cortexul vizual, partea din creier care reconstituie imaginile transmise de ochi. Doi voluntari, membri ai echipei, s-au supus experienței care viza identificarea imaginilor văzute.
Model matematic.
În acest stadiu, „nu este vorba de citirea gândurilor sau a viselor și nici măcar de reconstituirea imaginilor văzute, ceea ce nimeni nu poate face”, au avertizat cercetătorii. Echipa a pregătit în prealabil un model matematic plecând de la diferențele de debit sangvin detectate în trei din zonele cortexului vizual.
Astfel, voluntarilor le-au fost prezentate 1.750 de imagini (arbori, flori, clădiri etc.), iar datele privind activitatea lor cerebrală au fost înregistrate. Apoi, programul de decodificare a calculat, plecând de la un nou joc de 120 de imagini, ce profil de imagerii funcționale (semnale) trebuia obținute la nivelul cortexului vizual.
Cei doi voluntari au privit apoi aceste 120 de imagini sub controlul IRMf. Rămânea doar ca, dotat cu programul de calcul al cercetătorilor, calculatorul să deducă, în funcție de activitățile cerebrale observate, care a fost imaginea privită, iar apoi să verifice calitatea acestei predicții.
Rata de succes a fost de 92% cu un voluntar și de 72% cu celălalt, ceea ce, în opinia cercetătorilor, depășește cu mult posibilitatea să fie doar o întâmplare, care, spun ei, s-ar situa sub 1%.
Într-o a doua etapă, jocul de imagini noi a fost îmbogățit de la 120 la 1.000. În acest caz, rata de succes a scăzut de la 92% la 82%.
„Cu un miliard de imagini, în cea mai mare parte indexate de Google pe Net, decodorul ar identifica o imagine în 20% din cazuri”, a arătat Jack Gallant.
Tehnică folositoare.
În schimb, conform cercetătorilor, tehnica ar putea servi la pronunțarea diagnosticului (în cazuri de atacuri cerebrale, demență) sau la evaluarea unor efecte terapeutice (medicament, terapie celulară) ori, într-un scenariu mai futurist, la construcția unei interfețe creier-mașină, care ar permite, de exemplu unui om paralizat, să comande un braț artificial sau alt instrument.
„Tehnologia actuală pentru decodarea activității cerebrale este relativ primitivă”, a constatat cercetătorul. Totuși, el consideră „posibil” ca aceasta să pună „probleme serioase” etice și de respect al vieții private în 30-50 de ani”.
