„Citește acatistul care se potrivește stării tale sufletești!“

Astăzi vom evidenția importanța rugăciunii de dimineață, dar și necesitatea acatistelor și a Psaltirii în rugăciunea particulară. „Orice acatist care este înscris în cartea de rugăciuni se poate citi, dar ținând cont că rugăciunea nu ți-o îndeplinește sfântul respectiv, ci el mijlocește ca Hristos să ne asculte rugăciunea. Sfântul ne pregătește calea, iar Hristos Domnul ne ajută. Dacă noi acordăm o importanță prea mare sfinților și credem că ei ne rezolvă problemele, greșim din punct de vedere dogmatic, fiindcă sfinții nu sunt decât rugători.“
Cum trebuie să ne pregătim pentru rugăciunea de dimineață?
Cu ea ne începem existența după fiecare trezire din somn. După ce ne spălăm și ne adunăm gândurile, ne așezăm în genunchi, ca la fiecare rugăciune. După rugăciunile începătoare, urmează o serie de tropare care au legătură cu momentul trezirii: „Sculându-ne din somn cădem către Tine, Mântuitorule“, „Din somn și din patimi m-ai ridicat Doamne, mintea mea o luminează“ și cu gândul că fiecare lucru îl facem în perspectiva judecății lui Dumnezeu, „Fără de veste Judecătorul va veni și faptele ni se vor descoperi“. Este un avertisment, o luare-aminte, chiar dacă începem o zi, ne apropiem de fapt cu fiecare pas de Judecata viitoare și de împărăția lui Dumnezeu. Prin rugăciunea către Sfânta Treime, în care îi mulțumim pentru somnul în-cheiat, nu încetăm să ne socotim „nemernici și păcătoși“, dar ne punem nădejdea în Dumnezeu pentru ziua care începe.
„Ideea de pocăință nu trebuie să ne părăsească niciodată“
Rugăciunea de dimineață conține și Psalmul 50, al lui David, care este de pocăință. De ce să ne pocăim dacă ziua abia a început?
Pocăința trebuie să ne însoțească totdeauna, iar acest psalm este cel mai potrivit. Noi suntem păcătoși, iar ideea de pocăință nu trebuie să ne părăsească niciodată. Psalmul 50 corespunde structurii noastre sufletești, este făcut exact pentru ceea ce suntem noi, nu este o închipuire sau o invenție, ci pur și simplu el a izvorât din trăirea unui om păcătos, David, care se pocăia. Cu toate că este vechi, arată o stare care continuă și ține de situația noastră, ca oameni. Dacă suntem prin excelență păcătoși, el va fi valabil mereu. Sfânta Scriptură zice: „O zi de ar fi viața omului pe pământ, tot ar greși“. Rugăciunea de dimineață conține și Crezul, care este o mărturisire de credință, dar și o rugăciune. În rugăciune, de obicei lăudăm pe Dumnezeu, îi mulțumim, îi cerem, ori aici întâlnim o chintesență a învățăturii noastre de credință, pe care o mărturisim sub formă de rugăciune.
Urmează o rugăciune către Dumnezeu-Tatăl, mulțumindu-i pentru noaptea pe care am trecut-o, ne rugăm să ne curățească de toate „păcatele și nelegiuirile“ pe care, eventual, le vom săvărși în ziua care începe și îi mulțumim pentru că ne-a adus la viață din nou, cu prilejul apariției zilei celei noi. Este și o rugăciune scurtă către Mântuitorul, considerat „Lumina cea Adevărată“, în care vrem „să trăim și să viețuim“ în ziua abia începută. Mai sunt și alte rugăciuni către Mântuitorul Iisus, cu diferite cereri, care sunt încheiate cu rugăciunea „Învrednicește-ne, Doamne“. Să ne învrednicească în noua zi – laitmotiv pe care îl întâlnim și în cărțile de cult – să-L putem lăuda pe Dumnezeu, „să putem face fapte bune“, „să fim înțelepțiți prin îndreptările Lui“, fiind o rugăciune de mulțumire și de laudă.
„Cerem, pe cât se poate, să fim feriți de păcate“
Îngerul păzitor este nelipsit din rugăciunile noastre…
Da. Îl primim la botez, și de atunci suntem aproape nedezlipiți, doar starea noastră de păcătoșenie îl îndepărtează. Cu oarecare smerenie, nimicnicie, mărturisim că suntem păcătoși, că „nu avem îndrăzneală să ne ridicăm ochii să ne rugăm“ și îi cerem să ne fie „aproape, ca întotdeauna“. O rugăciune către Maica Domnului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, căreia îi chemăm ajutorul în starea noastră de păcătoșenie și de deznădejde în care trăim, este necesară. Din cauza vieții ticăloase pe care o ducem, o rugăm să ne „izbăvească din aceste rele năravuri și obiceiuri“. Altă rugăciune către Maica Domnului, mai extinsă, o găsim și în cultul public „Împărăteasa Maica cea bună“, o cântăm destul de des în Biserică. Este o sinteză a modului în care noi ne punem nădejdea în Maica Domnului. „Necazul meu îl știi: ci-l dezleagă precum vrei, că n-am alt ajutor afară de tine“, „nici altă mângâietoare bună decât numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să ne păzești și să ne acoperi“. Este o rugăciune de pocăință care mi se pare foarte bine-venită, fiindcă trebuie să avem acest sentiment al păcătoșeniei totdeauna.
Spre finalul rugăciunilor de dimineață ce ar mai trebui să adăugăm?
Mai sunt câteva rugăciuni, tot din cultul bisericii: „Lumină lină“, pe care o zicem pentru a lăuda Sfânta Treime, „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt“, „Cuvine-se cu adevărat“, care este foarte cunoscută, și „Pentru rugăciunile“. Acest buchet de rugăciuni închinate dimineții este potrivit momentului, fiindcă, dacă cea de seara este un bilanț care ni-l facem pentru ziua care a trecut și rugăm să avem o seară liniștită, acum Îi mulțumim pentru seara pe care ne-a dat-o și Îi cerem ajutor la începutul unei zile pe care să o petrecem după regulile și voia lui Dumnezeu, să avem o viețuire creștinească, pe cât se poate feriți de păcate și de influențele rele care vin asupra noastră. Vedem deci că majoritatea rugăciunilor face parte din cultul oficial al Bisericii, rugăciuni transpuse în domeniul acesta al vieții particulare, fiind alese cele mai plăcute și mai potrivite structurii sufletești a fiecăruia. Când s-au tipărit cărțile de cult, ele aveau o vechime destul de mare.
„Cum se citește Psaltirea? Să îmi dați binecuvântare!“
Când timpul ne permite și avem evlavie, ce rugăciuni ne recomandați să mai rostim?
Credincioșii mai zeloși citesc psalmi și acatiste despre care ne întreabă adeseori cum să le citească. Îmi zic: „Cum se citește Psaltirea? Să îmi dați binecuvântare!“, iar eu le răspund: „Nu este nevoie să iei binecuvântare“. Psaltirea face parte din Sfânta Scriptură, o putem citi oricând; este și carte de cult din care ne alegem câte catisme putem, în funcție de evlavia pe care o avem, nefiind un număr precis de psalmi sau catisme. Unii își încarcă programul de rugăciune cu citirea, aproape cu regularitate, a două, trei catisme sau cu acatiste ale unor sfinți. Mă întreabă: „Ce acatist să citesc?“; „Citește-l pe cel care este închinat sfântului din ziua sau perioada respectivă sau pe cel care crezi că se potrivește stării sufletești!“. Acatistele au și ele un oarecare specific, spre lauda unui sfânt. Orice acatist care este înscris în cartea de rugăciuni se poate citi, nu neapărat cu preferințe speciale, ținând cont că rugăciunea nu ți-o îndeplinește sfântul respectiv, ci el mijlocește ca Hristos să ne asculte rugăciunea. Sfântul ne pregătește calea, iar Hristos Domnul ne ajută. Dacă noi acordăm o importanță prea mare sfinților și credem că ei ne rezolvă problemele, greșim din punct de vedere dogmatic, fiindcă sfinții nu sunt decât rugători. Citește acatistele pe rând, nu cu preferință. Dacă ți-ai luat un sfânt pe care îl simți că ți-e protector, te ajută, îi porți numele, citește-i acatistul, roagă-te pentru rugăciunile lui.
„Să zică ceva. Să fie în legătură cu El“
Trebuie să fim realiști, ne rugăm, dar și muncim. Dacă reușești să îți faci rugăciunea de dimineață și cea de seară și, printre timp, în afară de rugăciunea de dinainte și de după masă, de începere și terminare a lucrului, sau alte soroace, faci și un acatist sau o catismă, e foarte bine, dar doar dacă poți, exagerând mai rău facem. Atunci când credincioșii reușesc să își facă rugăciunile de seară și de dimineață sau spun un „Tatăl Nostru“, neuitând să mulțumească lui Dumnezeu că au trecut noaptea cu bine, iar la sfârșitul zilei să recunoască ajutorul de peste zi, eu sunt mulțumit. Măcar să zică ceva, să fie în legătură cu El. Așa îți asiguri liniștea sufletească și conștiința că ți-ai făcut datoria față de Dumnezeu.
(sursa: Ziarul Lumina)