Circul s-a redeschis

Aseară a reînceput ceea ce impropriu este numit „campionatul național de fotbal”, o competiție care prezintă tot mai puțin interes pentru spectatori (dovada fiind faptul că și înainte de pandemie, pe majoritatea stadioanelor noastre numărul de spectatori era caîn plină molimă!), deci interesul e mai degrabă local sau zonal, nicidecum național. Asta, în privința spectatorilor. Dacă privim în partea cealaltă, la combatanți, și aici este de remarcat ceva care ne întărește statutul de originali: atât înainte de startul fiecărui campionat, cât și în pauză de iarnă, dacă întrebi ce obiectiv au echipele pentru ediția respectivă, 14 din 16 îți vor spune că trag la titlu, și că o clasare doar pe podium ar fi privită ca un eșec. Din mișcare, obiectivele se reconsideră, astfel încât următoarea țintă ar fi calificarea în play-off, apoi evitarea retrogradării! Dacă analizezi lucid, obiectiv și cu minimă competențăceea ce se vede în iarbă, te sperii de tupeul împiedicaților ălora de a se dezbrăca și a ieși în fața omenirii în chiloți! Vreo bună jumătate din efective sunt alcătuite din necalificați care parcă n-au văzut minge în viața lor. Din import se aduce marfăcam de aceeași calitate (că doar n-o să aducem fotbaliști adevărați, ca să se simtă umiliți neisprăviții noștri), ba încă și cu termenul de garanție depășit, alungați de proști sau de bătrâni, cu probleme fizice, ce mai: second-hand de cea mai proastă calitate. În oricare țarăde pe lumea asta a ajuns și câte un fotbalist de marcă, chiar dacă bătrân. Puteți nominaliza măcar unul, unul singur, care să fi ajuns și în România? Evident că nu. Și n-o să vedeți vreodată vreunul, din moment ce porecliții „investitori” nu investesc absolut nimic, ei folosind echipele doar caspălătorii de bani. Cercetați doar ce a fost, este și va fi la Dinamo, și veți înțelege exact ce spun. De ieri s-a redeschis circul. Cel mai trist circ din lume.