Circuitul fotbaliștilor în natură

Vă mai aduceți aminte lecția aia de la științele naturii, din clasele mici, intitulată „Circuitul apei în natură”, în care vi se explica în cuvinte simple cum apa de izvor devine râu, râurile – fluvii, fluviile se varsă în marea care se evaporă devenind nor de unde plouă, iar apa absorbită în pământ ajunge apă de izvor? Uite-așa e și cu fotbaliștii, de mă și mir că am ajuns eu la așa adâncimi (ca ălea de unde vin izvoarele!) de înțelepciune înaintea clasicului în viață Corneluș Dinu. Care va să zică: în natura asta (că alta n-avem!) fotbalistul se umflă ca izvorul (de talent!) până devine măcar fluviu care să se verse în marea cea mare a fotbalului tot mare. Numai că, dacă este român, ceva se întâmplă, cel mai adesea gura de vărsare umplându-se de aluviuni care o blochează. Cel mai adesea par a fi artificiale, deși n-am auzit până acum de vreo fabrică de aluviuni. Astfel încât fenomenul nu pare a avea o explicație plauzibilă. M-am săturat să tot aud de talente mari cât Nilul, dar care nu ajung niciodată la vărsarea firească, astfel încât stau și mă întreb dacă nu cumva înțeleg eu greșit fenomenul. Ultimul, la fel de tragic ca multe altele, se numește Dică. A dovedit că-și merită locul ăla ipotetic din marea cea mare prin suma de goluri înscrise în competiția supremă europeană. Nu multe, dar al naibii de spectaculoase, probând un talent care, sub o îndrumare atentă, ar putea produce performanța la cel mai înalt nivel, pentru vreun club care are pe agendă și alte priorități decât aceea de a ajunge, iar și iar, în „primăvara europeană”… a Cupei U.E.F.A.! Că, mai mult de atât nu se poate și nici nu se dorește din moment ce în afară de Dică, Badea, Nicoliță și Rădoi, ceilalți sunt submediocri. Numai că, și dacă am privi lucrurile din perspectiva comerțului, și tot nu e în regulă ceva în acest caz. Oare n-o fi vorba de comerțul de sclavi? Fiindcă tare m-ar mira să nu apară vreo surpriză și să aflăm ca și în cazul Lovin, că Dică e în „coproprietate”. Cu Sechelariu, ca Lovin, sau cu altul. Revenind la ideea cu apa, nevândut la timp, iată că Dică deja s-a evaporat. Poate reizvorî, dar ca marfă deja s-a depreciat. Oricum, scumpă-i apa la noi!