Ciprian Bojescu: „Rătăcind prin Bucovina”

Ciprian Bojescu, un bucovinean originar din Iordăneștii rămași dicolo de frontieră, care a devenit sucevean, a adunat într-o carte texte autobiografice („Confesiuni”), publicistică, dar și scrieri care i-au fost dedicate sau care îl vizează în diverse ipostaze („Amicale”), pagini de corespondență, recenzii ale cărților semnate ca autor, precum și câteva caracterizări-portret pe care i le-au creionat amicii condeieri.
Prietenul său iordăneștean, istoricul, scriitorul și publicistul Dumitru Covalciuc (care scrie în deschiderea cărții un „Cuvânt despre un frate arborosean”), coautor cu Ciprian Bojescu și cu ziaristul Nicolae Șapcă al monografiei „File din istoria satului Iordănești”, spune că „această nouă carte a lui Ciprian Bojescu este destinată, cu precădere, cititorilor care știu ce înseamnă dorul de plaiurile natale, călcate cu brutalitate de cizma bolșevică…”.
În primele pagini ale „Confesiunilor”, autorul retrăiește „Calvarul refugiului”, istorisind fugitiv momentul părăsirii gospodăriei părintești, peregrinările prin diverse locuri, anii de școală și de formare, serviciul militar…
Silvicultor în anii ’60, apoi tehnician în transporturi vreme de trei decenii, Ciprian Bojescu mărturisește apăsat: „N-am uitat niciodată de unde am plecat, unde am ajuns, n-am uitat de părinți, rude și prietenii cu care și acum, la pensie, ne întâlnim, ne vizităm și trecem în revistă frumoase amintiri”.
Cu un album de fotografii la final (fotografii de familie, din locul de baștină, din perioada școlarizării, din armată, de la locurile de muncă, din călătorii, de la diverse evenimente de familie sau de la întâlnirile cu prietenii…), cartea lui Ciprian Bojescu, în care își „ordonează amintirile și își analizează întâmplările din viață”, adună trăiri care, așa cum spune Dumitru Covalciuc, „creează o frescă sentimentală ce împodobește un univers lăuntric dominat de sensibilitate”.
„Sub chipul senin, cu un zâmbet discret – scrie Alis Niculică în textul final intitulat „Un om bogat” – se ascunde un om care, în ciuda dramei refugiului trăit în copilărie, a știut să se bucure de viață și să folosească umorul pentru a crea bună dispoziție…”.
Cei care vor să-l cunoască pe Ciprian Bojescu au acum la îndemână acestă carte.