Crema face diferența
Diversele varietăți de cacao fac diferența …
În cazul ciocolatelor Africana, Excelenta, Kandia, Laura, Milka și Primola, toate cu lapte și cremă de căpșuni, APC România a observat tendința de a folosi ingrediente mai ieftine.
Aceste produse conțin în cantitate mai mare sau mai mică grăsimi vegetale hidrogenate – produs care nu este recomandat în special femeilor gravide și celor care alăptează.
Dintre produsele cu cremă de căpșuni analizate, numai Excelenta și Kandia folosesc unt de cacao, iar în cantitate mai mică și Milka. În ceea ce privește grăsimea din lapte, Kandia și Milka sunt singurele care o conțin.
De asemenea, Milka și Africana menționează în continuare cantitatea totală de lapte în înveliș, în timp de celelalte nu o fac. În cazul ciocolatei Primola, laptele nu este inclus în denumirea produsului, dar nu este trecută nici ponderea cremei de umplutură.
Aceasta, care variază între 30 la sută și 50 la sută, este cea mai mare în ciocolatele Excelenta și Milka, dar conținutul de căpșuni cel mai mare îl are Primola – 1 la sută. Din sortimentul de ciocolată cu lapte și arahide sau alune, au fost analizate tabletele de ciocolată Africana, Milka, Poiana și Primola.
Grăsimile vegetale hidrogenate nu mai sunt larg utilizate, ca în cazul ciocolatei cu cremă de căpșuni, cu excepția ciocolatei Africana care nu conține unt de cacao. „Toate sortimentele conțin masă de cacao, iar Africana conține și cacao pudră. Milka și Poiana conțin și grăsime din lapte, iar în cazul Primola nu se poate cunoaște dacă laptele praf este sau nu degresat.
De asemenea, atât Africana cât și Milka și Poiana continuă să menționeze cantitatea totală de lapte în înveliș, în timp Primola nu o face, deși este obligatoriu. Milka și Poiana au astfel, 14 la sută lapte. În ceea ce privește alunele sau arahidele, Africana conține cea mai mare cantitate, respectiv 18 la sută”, explică PR Managerul APC România.
Ciocolata, „mai tare” decât sărutul pasional
Ciocolata stimulează inima și creierul mai tare decât sărutul, conform ultimelor cercetări. S-a făcut un experiment pe șase cupluri, cărora li s-a cerut să poarte monitoare minuscule montate în dreptul inimii, legate prin electro-circuite de cap, pentru ca ritmul inimii și activitatea creierului să fie măsurate.
Cuplurilor li s-au oferit spre degustare bucăți de ciocolată neagră, apoi partenerii au fost puși să se sărute. S-a constatat că activitatea creierului și bătăile inimii au fost mult mai intense pe perioada „degustării”, decât în timpul celui mai pasional sărut, stabilindu-se că acesta nu poate egala senzația dată de gustul ciocolatei.
Rezultatele studiului arată că, în momentul topirii ciocolatei în cavitatea bucală, toate regiunile creierului primesc stimuli de mai mare intensitate decât oferă sărutul pasional la nivel mental. Mai mult, ciocolata a făcut ca numărul bătăilor inimii să crească: la cei 12 voluntari s-a observat o creștere de la 60 bătăi/min până la 140 bătăi/min.
Dr. Davis Lewis, psiholog de la Universitatea Sussex, cel care a condus cercetarile – citat de Telegraph.co.uk – a afirmat că „rezultatele ne-au surprins. Efectele pe care ciocolata le-a avut față de creier au fost într-adevăr surprinzătoare, efecte pe care nimeni nu le-a anticipat”.
Dr. Lewis, care acum conduce un studiu pentru compania The Mind Lab (Laboratorul Minții), a adăugat: „Nu este niciun dubiu că ciocolata «bate» sărutul când vine vorba de un lung și intens impact asupra minții și corpului.
Un impact care, de cele mai multe ori, durează de patru ori mai mult decât cel mai pasional sărut”. Chiar dacă femeile sunt mai mari consumatoare de ciocolată decât bărbații, ambele sexe au avut aceleași reacții la teste.
Ciocolata a traversat istoria
Ciocolata își face intrarea în istorie în Peninsula Yucatan (actualul Mexic), în anul 600 î.Hr. Indienii Maya din Mexico adorau boabele de cacao, considerându-le un dar din ceruri. Ei credeau că aceste boabe au puteri magice și le foloseau în ritualuri și ceremonii religioase, dar și pentru a vindeca durerile din timpul sarcinii, tusea și febra.
Mayașii au inventat o băutură de cacao, fierbinte și amăruie, preparată din păstăi de cacao măcinate și diverse arome. Mai tîrziu, indienii azteci au îmbunătățit preparatul cu vanilie și miere și au denumit-o „xocoatl” (apă amară). Aztecii apreciau atât de mult ciocolata, încât aceasta era folosită ca monedă de schimb alături de praful de aur.
Codexul florentin, una dintre principalele surse istorice care descriu viața aztecă, numește ciocolata caldă „băutura nobililor” și menționează că trebuie pregătită cu deosebită atenție, deoarece are o putere foarte mare. În anul 1528, când exploratorul Cortes s-a întors în Spania din Lumea Nouă, a adus cu el cele necesare preparării ciocolatei calde, lansând o modă.
Datorită reputației de a avea puteri magice, boabele de cacao au fost sechestrate în mănăstiri, iar formula băuturii a fost ținută secretă, pentru nobilimea selectă. La începutul anilor 1600, boabele de cacao au fost răspândite în toată Europa, iar după 100 de ani, locurile unde se savura ciocolata caldă deveniseră populare.
În Anglia, Charles al II-lea a încercat să închidă așa-numitele „ciocolaterii”, catalogându-le „focare ale răzvrătirii”, iar în Franța, autoritățile au interzis ciocolata caldă , fiind considerată un „drog periculos”. Însă, în secolul al XVIII-lea, ciocolata a suferit o modificare.
A fost amestecată cu lapte. Sir Hans Sloane, doctorul personal al reginei Anne, a inventat o rețetă secretă și a vîndut-o mai tîrziu fraților Cadbury, care au făcut o avere din producerea ei.
La 4 aprilie 1828, un chimist olandez, Coenraad Johannes Van Houten, a patentat presa care extrăgea untul de cacao și separa praful de cacao. Astfel a început producerea ciocolatei la scară industrială.
Sursa: www.adevarul.ro
