Ciocnire dură între Curtea Constituțională și președintele României pe tema unei hotărâri CEDO

Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul fostului șef al Direcției Naționale Anticorupție, Laura Codruța Kovesi, a stârnit un adevărat tsunami între Palatul Cotroceni și Curtea Constituțională. Judecătorii acestei instanțe au dat de pământ cu președintele României și au explicat în zece puncte unde a greșit acesta. Iată motivarea judecătorilor de la Curtea Constituțională:
1. Deși comentariile din spațiul public au promovat ideea încălcării de către Curtea Constituțională a dreptului la un proces echitabil al doamnei Kövesi și a invalidării Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2018, se constată că CEDO nu a efectuat un control cu privire la raționamentul juridic și soluția pronunțată de Curtea Constituțională. De altfel, nici nu avea competența să o facă.
2. Hotărârea CEDO a stabilit încălcarea dreptului la un proces echitabil prin raportare la un cadru juridic distinct, anterior și fără legătură cu cel analizat prin decizia Curții Constituționale. Acest cadru juridic se referă la aspecte pur legale, reglementate prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, și nu la cel vizat prin decizia Curții Constituționale, respectiv art. 94 lit.c) și art.132 alin.(1) din Constituție.
3. În decizia menționată Curtea Constituțională a decis cu caracter general obligatoriu și pentru viitor care sunt raporturile constituționale între ministrul Justiției și președintele României, precum și natura actelor acestora, în procedura revocării procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA) în baza unei atribuții prevăzute de Constituție. Decizia astfel pronunțată nu poate fi cenzurată de nici o altă autoritate.
4. Doamna Kövesi nu a fost parte și nici nu putea fi parte în procedura de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională prevăzută de art.146 lit.e) din Constituție, care vizează exclusiv raporturile dintre autoritățile publice cu privire la exercitarea competențelor lor constituționale, și nicidecum judecarea unor raporturi juridice care implică persoane fizice. De altfel, în toate legislațiile statelor care prevăd în competența curților constituționale soluționarea conflictelor de competență dintre autoritățile publice, instanțele constituționale nu analizează drepturi și libertăți fundamentale.
5. Așadar, Curtea Constituțională nu putea să încalce dreptul la un proces echitabil al unei persoane fizice pentru simplul motiv că în procedura în fața Curții Constituționale s-a examinat un alt aspect care a vizat, în mod exclusiv, competențele autorităților publice.
6. În discursul lor public, autoritățile publice, și anume Președintele României și prim-ministrul Guvernului, folosesc argumente/motive incomplete și inexacte, fără a corobora natura, conținutul și obligațiile rezultate din cele două acte jurisdicționale [Decizia Curții Constituționale și Hotărârea CEDO], ceea ce pune la îndoială comportamentul constituțional loial al autorităților publice la adresa Curții Constituționale.
7. În spațiul public sunt transmise unele informații care nu prezintă problema de drept în ansamblul său. Curtea Constituțională recomandă citirea celor două hotărâri cu bună-credință și comentarea acestora pe baza argumentelor juridice cuprinse în cele două hotărâri.
8. Deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și nu sunt supuse procedurii revizuirii, bucurându-se de autoritate de lucru judecat.
9. Îndemnarea publică la revizuirea deciziilor Curții Constituționale este o atingere extrem de gravă adusă independenței Curții Constituționale și a judecătorilor săi.
10. Legiuitorului îi revine obligația de a da curs Hotărârii CEDO, în măsura în care devine definitivă, prin identificarea soluției legislative corespunzătoare în considerarea cadrului juridic vizat de această hotărâre, și nu a celui vizat prin Decizia Curții Constituționale nr.358/2018″, se arată într-un comunicat al CCR.