Una dintre cele mai cinice declarații politice, pe rețetă nazistă, aparține figurantului Boc, cel care joacă, acționat prin sfori și telefoane, rolul de premier. Explicând el, în intimitatea unui conclav de partid, cum proiectează bugetul pentru anul viitor și cum se va descurca cu banii, banii rămași, firește, după ce este îndestulată camarila, a zis că ia în calcul decesul unuia din șapte pensionari. Cum avem vreo 6,5 milioane de pensionari, în anul următor, conform previziunilor Guvernului Băsescu–Boc ar trebui s-o mierlească aproape un milion, slăbind presiunea asupra bugetului. Măi găoază politică, era să zic, furat de exemplul de limbaj prezidențial, măi cosașule cu gluga morții pe cap, dar dacă nu „ies din sistem” (așa se cheamă, codificat, moartea pensionarilor) un milion de moși și de babe? Moși și babe care nu prea apucă 70 de ani. Dacă unii, prin voia Domnului, mai scapă? Dacă Dumnezeu nu ascultă planificarea ta criminală și le mai lungește zilele unora? Poetul Păunescu a ciupit doi ani de pensie, murind la 67 de ani. Unii mor chiar înainte de a apuca pensia la care au cotizat zeci de ani. Plata cotizației de o viață de muncă pentru o iluzorie pensie este cea mai mare, jegoasă tragere pe sfoară a salariatului român, cu cea mai mică speranță de viață din Europa. Este cea mai mare porcărie statală. Nu ești, cu toate astea, mulțumit, Bocule. Bagi în planificări un procent anual de morți. Unul din șapte, zici. Proiectezi sicrie. Dar dacă nu murim unul din șapte, ci doar unul din zece, ce te faci? Tai iar lefurile, tai iar pensiile? Dacă unii dintre noi mai au zile (vorbesc de pensionari, eu încă nu sunt) ce ne faci? Ne grăbești moartea doar prin micșorarea pensiilor, prin amputarea dreptului la doctorii sau ne dai direct un hap cu stricnină pentru a nu strica managementul guvernamental și pentru a limpezi tranșant lucrurile? Tu ziceai că trebuie să tăiem dintr-o dată coada pisicii. Pisica bugetofagă e, înțeleg, bietul pensionar care, iată, a intrat în inteligentul tău mecanism guvernamental al planificării. Dacă fără mâncare și fără doctorii câte unul se încăpățânează să trăiască, tușind și horcăind și scuzați, bășind, în vreo mansardă neîncălzită, ce faci? Trimiți, Băsesculeboc, trupele speciale cu pistolul?
Sunt de ceva vreme pe lumea asta, dar n-am citit și n-am auzit încă, fredonat ca un cântec de haiducie schiloadă cu cureaua lată, ceva mai oribil și odios. Mizăm pe moartea (”ieșirea din sistem”) a aproape un milion de pensionari la anul. Calculele guvernamentale sunt, zici tu, precise, ca de obicei. Și întrucât sunt precise, banii pot fi reorientați de pe acum. De pildă, pentru niște studii și prospecții în vederea viitoarelor poteci ale patriei, studii care la noi fac întotdeauna mai mult decât construcția acelor poteci asfaltate care se cheamă uneori autostrăzi. Firmele de partid, pornind de la certitudinea înmormântărilor viitoare, pot ridica banii, cu obligația, firește, de a deșerta în vistieria următorului furt electoral jumătate sau chiar trei sferturi din ei. Ne îndreptăm, spunea triumfător, la Piatra Neamț, scriitorul cu oi pe dealuri, Gheorghe Flutur, „spre noi și noi victorii”. Alegerile viitoare vor fi câștigate ”tot de noi”. Nu mă îndoiesc. Într-o țară îndobitocită prin foame și sărăcie lucie, la câte vagoane de bani ați strâns, veți reuși să miluiți pentru câteva zile cohortele de amărâți care îl vor vota chiar și pe Scaraoțchi pentru o pungă de mălai. Rețeta este exersată. Ce conta că, în timp ce curgeau, întărite de gureșa Sulfina Barbu, aceste declarații triumfaliste, în același municipiu moldav, la doi pași, tot în centru, se comitea un asasinat. Un interlop care stătea cu castelul lui Peleșlipit de Peleșul șefului poliției, într-un concubinaj financiar exersat, era împușcat, în stil sicilian, de un alt interlop abia ieșit de la pârnaie. În joc erau mașini scumpe, trafic de droguri, aud pe un post de televiziune, camătă (dar ce mare brânză e camăta?!), sute de mii și milioane de parai. Tot în bătătura aia cu castele încape și Peleșul lui Pinalti, primar pedelist, individ cu dosare penale în rulete negre cu fotbaliști și meciuri, pe care tocmai l-ați reconfirmat, în urale, șef de organizație. Organizație politică, de partid, dar cu atâtea întretăieri de întâmplări și vecinătăți seamănă mai degrabă cu o alegere într-o organizație mafiotă. Fătuloiu, zice cineva, venit în control de la centrul ministerului cu epoleți polițienești, ar fi de fapt nașul lui Șoric, cu care de altfel se bătea pe burtă la descinderea în Piatra Neamț(mestecau gumă amândoi și se crăcănau viril în fața camerelor de luat vederi), împușcatul, păzit la înmormântare mai abitir ca-n viață de o armată de mascați, e finul unui interlop temut din Basarabia, chestorul Tobă e omul lui Cutare (personaj greu, nu dau nume, neicușorule), ălălalt e omul altui Cutare, chiar mai greu, doar pensionarul român e fiul ploii, încăput doar în lista obligatorie de morți pentru anul viitor. Nu vi se pare că nu doar pensionarii sunt planificați „să iasă din sistem”, ci țara întreagă e pusă deja pe năsălie?
