Cioclii siguranței cetățenești



Creșterea infracționalității din România îngheață sângele în noi, cetățenii de rând, care tremurăm ca vergile pentru siguranța noastră; dar îi entuziasmează pe cei mai mulți dintre așa-numiții „oameni ai legii”. Fiecare ucigaș plătit care-și descarcă arma într-o țintă umană, fiecare traficant de sex minor, fiecare violator nespălat, fiecare neguțător de droguri grele înseamnă mană cerească pentru avocați, dar și pentru polițiștii, procurorii și judecătorii puși să-i stârpească.
Puțin le pasă lor de nesiguranța noastră, iar pasul următor, un pas din păcate logic, este să se constituie cu toții într-o organizație numită, să zicem, „Prietenii de suflet ai infractorilor”. Fiecare dintre ei are trei vile terminate și două în construcție, și este lucru știut că o vilă e mult mai greu de întreținut decât o conștiință. Polițiști, procurori, judecători… Nu-s cu mult diferiți de niște ciocli, care își freacă mâinile pe timp de holeră sau de ciumă bubonică. Și ei sunt ca niște ciocli ai siguranței cetățenești, cărora fărădelegile le fac plinul visteriei, singurul lucru care pentru ei are importanță.
Îmi aduc aminte cum feciorul unui deputat a desfigurat, acum un timp, o fătucă de profesie jurnalistă, într-un club populat cu dansatori și machitori, și cu toate astea nimeni nu l-a deranjat pe ins cu întrebările neplăcute. Până când, speriată de amenințările necontenite venite din partea feciorului de deputat, dar și dornică să-și rotunjească zestrea, fata a renunțat la plângerea sa, căpătând în schimb niște foloase materiale. Înțelept a procedat! Dar dacă, până atunci, vreun cutezător din sistem ar fi propus arestarea bătăușului, șapte avocați ar fi sărit arși, de parcă cineva le-ar fi presărat jar pisat pe buci, strigând în gura mare că măsura e abuzivă, că un tânăr e persecutat, că drepturile sale fundamentale sunt foarte grav călcate în picioare.
Sunt desigur în țara asta avocați și avocați, dar parcă pe unii crapă mai dihai pielea decât pe infractori. L-am felicitat într-o zi pe unul, care tocmai scosese niște violatori din arest, urându-i ca pe listele violatorilor să urmeze la rând fiicele sale, că omul are două fiice, ce-i drept cam dolofane, dar așa e moda acum.
Mi-a răspuns senin că e dezolat pentru dezamăgirea pe care mi-o pricinuiește, dar așa ceva e imposibil să se întâmple, fiindcă fiicele sale sunt trimise să studieze la o școală din Elveția. Și ce, parcă pe-acolo nu umblă violatori români?