Cioburi de metaforă

Născut la 1 ianuarie 1966 în București, a copilărit în inima Bărăganului la Iazu, Gheorghe Lazăr și Bucu. Mai târziu a absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din Slobozia, după care a urmat cursurile Institutului Politehnic București – Facultatea Transporturi, devenind inginer mecanic – AFER (Autoritatea Feroviară Română). Cel pe care îl prezint astăzi cititorilor rubricii „Cioburi de metaforă” se numește DANIEL BRATU și – devenit, între timp, moldovean – locuiește în localitatea Holboca, județul Iași.
Despre el spune așa:
„În alte vremi, toți cei care treceau de 45 de ani intrau în tagma celor aidoma, pentru mine. Îi deosebeam mai greu decât pe chinezi. Acum și pe mine parcă mă văd la fel, neidentificabil și pot vorbi, subiectiv, ca despre oricare altul: Daniel Bratu… A trecut și el de jumătate de secol. Destul de în pripă, merge mai repede ca trenul. Normal, în zilele noastre nu e nicio scofală. La el, însă, pare ceva special, o vocație: cum apare, cum dispare!
Când îl apucă recită poezii lângă o cușcă de câine, acesta făcând crize de nervi și lătrând de se sperie întreg cartierul. Apropo, stă bine cu poveștile și zice că a fost revoluționar. Sau că l-a prins Revoluția și-l ține încă legat, în libertate…”
A publicat poezii în suplimentul literar Symposion, revista literară Conexiuni, antologiile de cenaclu Virtualia, Ia`și scrie, Esențe, „Ultima generație. Primul val”, Antologie poezie.ro, Editura Muzeul Literaturii, 2005, în revista umoristică Scârț etc.
Apariții editoriale:
– volum de poezii „Leredem” – Editura LiterNet, ianuarie 2006, în format electronic;
– volum de poezii ”Doi într-o arcă” (coautor, împreună cu Sanda Nicucie) – Editura PIM, Iași, martie 2021;
– volum de poezii ”Noaptea leobardului” – Editura 24 ore, februarie 2022.
De-a lungul timpului a primit mai multe distincții literare, printre ele numărându-se premiul I la Festivalul Internațional „Umor la… Gura Humorului”, secțiunea poezie umoristică – iunie 2017 și iunie 2022, marele premiu la concursul de poezie – Festivalul „Adrian Păunescu” – iulie 2018, marele premiu „MIRCEA MOTRICI” și premiul revistei CITADELA, Satu Mare – secțiunea „reportaj literar” – mai 2009, premiul revistei PORTO FRANCO, Galați – secțiunea „poezie”, mai 2009 etc.
În prezent, domnul Bratu este președinte al Asociației Umoriștilor „Al.O. Teodoreanu – Academia Veche Păstorel”, Iași, și vicepreședinte al Cenaclului literar „Ia`și scrie”.
Un scriitor talentat, inteligent, plin de umor, un prieten pe care sunt convins că îl veți aprecia așa cum se cuvine…
UNUI PREȘEDINTE RUSOFON
Cred că mă-sa poartă vina
De a-l fi-nvățat, greșit,
Că și la apus lumina
Vine de la răsărit!
SOACRĂ FĂRĂ SFÂRȘIT
O veste am primit, azi după-masă,
Că soacra mi-a plecat la ea acasă;
M-am bucurat… Mi-am amintit, apoi,
Că tot la ea acasă stăm și noi!
FAKE
Când a surprins-o-n pat, a doua oară,
Făcând amor c-un șef (un șef de tren!),
Ea i-a șoptit, ca-n film de-odinioară:
„Nu e ce vezi… E doar fake-news, again!”
SINGURA SALVARE
În spital te-așteaptă o surpriză mare
Când, bolnav de toate, simți că-ți trece anu`
Și constați că este-o singură salvare…
Ba nu, ba… nu, banu`!
SĂ MAI CRED? (SONET DE MOȘ)
Era un colț al raiului ce mi se
Lăsase pe grumaz fără de milă
Și-un fruct oprit, trântit pe-a mea umilă
Pornire către pofte interzise,
M-acoperea, ca pe un sarsailă,
Sub coapsa coaptă, care mă-nvelise,
Să nu răcesc, cumva, la paraclise
Și-n alte părți de stirpe ignobílă.
A fost așa de-al dracului de bine,
Că mai și azi aș da să mă supun
La caznele grădinii ei divine
Și ca un țânc m-aș apuca să spun
C-am fost cuminte și c-aș vrea… în fine,
Știți voi… dar să mai cred în Moș Crăciun?!
NUMAI UN PIC (RONDELUL SFÂRȘITULUI DE AN)
A mai rămas numai un pic,
S-a dus în mult prea mare grabă
Încă un an… De mă întreabă
Oricine, cum, nu știu să zic.
Frumoasa mea, ca o podoabă
A iernii-n bradul de calic,
A mai rămas numai un pic,
S-a dus în mult prea mare grabă.
Mâhnit fiind, să mă ridic
Am chef acum cât și o babă
Căzută-n oala cu aspic,
Încât, silabă cu silabă,
Lui Moș Crăciun, după tipic,
Îi cer un vin, c-a dracu’ treabă
A mai rămas numai un pic!
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!