Toamna și-a intrat, de-a binelea, în drepturi pictând natura în culori pe care artiștii lumii încearcă să le surprindă în creații ce se vor a fi nemuritoare. Frunzele ruginii valsează înspre pământul intrat, parcă, în amorțire, pe sub stoluri de păsări călătoare ce se îndreaptă, grăbite, înspre zonele mai însorite ale planetei albastre.
Despre toamnă au scris și epigramiștii, astfel încât las aici, pentru cititorii rubricii mele, câteva dintre creațiile de succes ale unor oameni care au iubit, cu zâmbetul pe buze, acest anotimp al aducerilor aminte…
STRES
(Nicolae GHIȚESCU)
În toamna tristă și târzie,
Mă plimb prin parc, de stres să scap,
Dar și aici, să vezi drăcie,
Îmi cad castanele în cap!
OPȚIUNE
(Gheorghe CHIRILĂ)
Ce anotimp îmi place?! Eu socot
Că cel mai mult mă ispitește toamna,
Cu frunzele-i ce cad de peste tot…
(Grăi Adam, cu tâlc, privindu-și doamna).
TOAMNĂ NUDĂ
(Dorina ȘOVRE)
Altă toamnă se așterne,
Frunze cad prin vii, grămadă,
Numai evelor moderne
N-are ce să le mai cadă!
CINCINATINĂ
(Păstorel TEODOREANU)
Ți-aduci aminte, primăvară?
Era târziu și-mi era vară!
Acuma-i timpurie toamnă…
Nu e târziu, dar mi-este doamnă!
SINCERITATE
(Lucian MĂNĂILESCU)
Ai declarat, în public, ieri,
Că ai treizeci de primăveri,
Dar ai adăugat, cuminte:
De toamne nu-mi aduc aminte!
PASTEL DE TOAMNĂ
(Vasile VOROBEȚ)
Se lasă bruma peste gârle
Și vântul suflă tot mai tare,
Rămân pustii saivane, târle
Și scaune parlamentare.
ZVON
(Ion P. BUCĂ)
Toamna dă prin crame zvonul,
Firilor la șpriț mai slabe,
Că-i deschis din nou sezonul
Mersului… în patru labe!
TOAMNĂ
(Florin IORDĂCHESCU)
Tristețea toamnei mă-nfioară,
Urâtul cearcă să mă prindă;
Îl văd în frunza care zboară,
Îl văd… uitându-mă-n oglindă!
UNOR FEMEI CARE-ȘI ASCUND VÂRSTA
(Taisia PUȘCAȘU)
Să le urăm acestor doamne,
La anii care nu i-au spus,
Să aibă cât mai multe toamne
Că primăverile s-au dus!
AUTUMNALĂ
(Nelu IONESCU-QUINTUS)
Merg sub clar de lună,
Trist și singuratic,
Dar când văd o jună
Uit că sunt… ,,tomnatic’’!
ECOU DE ROMANȚĂ
(Victor MACAREVICI)
Într-un târziu s-au întâlnit –
Pe-aceeași bancă-n Cișmigiu –
Și toamna parcă le-a șoptit:
Nu-i niciodată prea târziu…
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!