Ciobănescul românesc de Bucovina

Timp de 2 zile, Suceava a devenit capitala chinologică română, aici la noi având loc prima ediție a Simpozionului Național „Ciobăneștii Românești”. Știați că în țara noastră minunată există cel puțin 3 rase de câini ciobănești? Carpatin, mioritic și, surpriză, ciobănescul românesc de Bucovina. Da, ați citit bine, o rasă de câine din Bucovina, care sperăm să primească în scurt timp omologarea internațională provizorie, procedură ce se desfășoară în prezent la Federația Chinologică Internațională. Am fost surprins să aflu sâmbătă de o posibilă nouă rasă, denumită generic corb, care are ca acoperire geografică zona Carpaților Meridionali. De departe însă, zona noastră rămâne un areal important, unde se regăsesc crescători de elită, dar și oameni iubitori de animale, care pun suflet, timp și resurse materiale pentru a promova un produs unic românesc. Am aflat, cu și mai mare surprindere, faptul că România nu are în acest moment NICIO RASĂ OMOLOGATĂ. De nici un fel, în condițiile în care, aici la noi, creșterea animalelor și dragostea pentru ele datează cu siguranță din timpurile cele mai străvechi. Curios, ba mai mult, tragic și stupefiant. Dacă alte nații, mai puțin binecuvântate cu viețuitoare și cu locuri mirifice, au știut să își promoveze cele puține atu-uri pe care le aveau, noi românii, am stat cu mâinile în sân și am așteptat ca, rând pe rând, toate produsele și brandurile noastre tradiționale să fie clamate și obținute ca atare, de alte țări, mai mult sau mai puțin învecinate. Și, har Domnului, avem cu ce ne lăuda. De la semigreul și trăpașul românesc, în ceea ce privește cabalinele, la bruna de Maramureș și sura de stepă la bovine, de la mangalița în domeniul porcinelor la galinaceele gât golaș de Transilvania. Așadar, felicitări Asociației Chinologice Române pentru strădania de a fi reușit ceea ce statul român nu a poftit sau putut. Avem aproape trei rase de câine cu care ne putem mândri și putem sta cu fruntea sus în fața oricărui crescător sau posesor de exemplare canine din lume. Spunem adeseori că cel mai bun prieten al omului este câinele. Perfect adevărat, numai că reciproca nu se prea adeverește și este păcat, pentru că, de la prietenii noștri necuvântători ar trebui să învățăm mai mult. Devotamentul față de stăpân, dragostea nemărginită care se poate citi în privirea unui câine atunci când primește mâncare, un cuvânt bun, sau pur și simplu un gest minimal de băgare în seamă. Și nu în ultimul rând, durerea profundă pe care o trăiește un câine atunci când își pierde stăpânul. Dar, noi, în același timp, suntem preocupați de cu totul și cu totul alte priorități. Promovăm caltaboșul și pălinca de Maramureș, plicul de Dorobanți și mai mult decât atât, cei tineri din PNL văd ca sunt tare grăbiți, după trei ani de guvernare, să înceapă să promoveze oameni, produse și valori românești. Cam târziu și mă tem că demersul lor este anulat de prestația jalnică a unor seniori liberali. Halal România.