Ciobănașul ”Asta e!”

Victor Pițurcă, după ce a ratat calificarea echipei României la Campionatul Mondial: ”Asta e!”
Poți spune ”Nu!” atunci când ceva nu merge într-o relație? Fie că e vorba de familie, de serviciu, de școală, de vânzători, de locul de muncă, răspunsul este întotdeauna că poți spune ”Nu!”. Doar că, la fel ca oricare lucru important, a spune ”Nu!” când, cui și la ce trebuie, are nevoie de antrenament și de învățare. Scopul final este dezvoltarea de relații sănătoase cu cei din jur. Domeniul care se ocupă, în parte, de cum poți să refuzi respectuos o situație se numește Asertivitate. Asertivitatea presupune în egală măsură respectul pentru sine, cât și respectul pentru ceilalți, iar la inima acestui concept stă cadranul pozițiilor existențiale din Analiza Tranzacțională.
Eram în clasa a opta. Tocmai începeam să învățăm ”Miorița”. După citirea baladei, doamna profesoară ne explică semnificațiile versurilor. Ridic mâna sus. ”Doamnă, nu supărați… Dumneavoastră nu vi se pare revoltătoare balada asta? În primul rând, ciobănașul ăsta vorbește cu oile. Vi se pare normal? În al doilea rând, oaia îi spune ciobanului că va fi omorât. Îi spune clar. Cheamă-ți un câine! Fă ceva! Reacția normală a oricărui om care află că va fi omorât este să-și cheme frații, prietenii, să se înarmeze și să-i aștepte pregătit până în dinți pe răufăcători. Ciobănașul află că va fi omorât și reacția lui este să-și scrie rapid un testament ciudat, care începe cu locul unde vrea să fie îngropat de criminali”. Bineînțeles, ce am spus atunci nu mi-a adus cea mai mare dintre notele posibile.
În ”Istoria loviturilor de stat din România”, Vol. IV – Revoluția din Decembrie 1989 – o tragedie românească”, domnul Alex Mihai Stoenescu descrie pe larg evenimentele de acum 20 de ani. Dacă soarta României nu ar fi fost decisă deja de marile puteri și dacă țara noastră nu ar fi fost împânzită de spioni străini care să spargă mai întâi geamurile în Timișoara și București, senzația pe care am avut-o după citirea cărții este că probabil românii ar fi trăit și acum sub comunism și ar fi spus în fiecare zi ”Asta e!”. Într-un interviu luat domnului Petre Mihai Băcanu, Alex Stoenescu ajunge la un moment dat la întrebarea: ”Oare chiar suntem un popor de blegi?”. Nu știu ce a răspuns domnul Băcanu, dar de ce sunt sigur este că mi-ar fi plăcut enorm ca cineva să-i dea din toată inima două palme ciobanului din Miorița!
Ovidiu COCIERU,
Bursier Fulbright