Scoaterea creditelor neperformante din bilanțurile băncilor cu renunțarea la dreptul de a mai recupera ulterior sume de la debitori este riscantă, întrucât mulți clienți cu credite negarantate abia așteaptă să nu-și mai plătească datoriile, a declarat șefului Supravegherii din BNR, Nicolae Cinteză.”IFRS ca și standard de contabilitate spune o chestie foste simplă: vrei să scoți în afara bilanțului, poți să o faci, dar la momentul la care l-ai scos în afara bilanțului trebuie să faci cunoscut debitorului că renunți la orice drept al tău de a mai recupera în viitor eventuale sume de la el. Cu alte cuvinte, scoate în afara bilațului, dar trebuie să notificăm debitorul că socotelile cu el s-au încheiat și nu mai datorează nimic. Vă dați seama că o astfel de atitudine ar crea un hazard moral și că alți debitori ar aștepta să nu plătească?! Și când spun acesta mă refer în primul rând la cei care nu au dat nicio garanție în spate, și avem destui”, a afirmat Cinteză la un forum bancar.El a arătat că este evident riscul pe care și l-au asumat băncile în creditarea ipotecară pentru persoanele fizice și nu consideră echitabilă dezicia unei instanțe de a obliga o bancă să elimine din contractul de credit un comision de risc atât timp cât instituția de credit și-a asumat un risc cu ipoteca depusă drept garanție de client.”Am văzut la una dintre bănci implicată masiv în acest tip de credite o soluție dată de Înalta Curte de Casație și Justiție care obliga banca să elimine din contract comisionul de risc. Vreau să fiu bine înțeles, nu iau apărarea băncilor, fiindcă văd ce fac din reclamațiile pe care le primesc. Zilnic, la mapă, vin 30-40 de reclamații despre ceea ce fac băncile. Dar să vezi într-o hotărâre a cele mai înalte instanțe că nu este justificată menținerea comsionului de risc în contract pentru că banca nu are niciun risc prin ipotecă, prin asigurarea ipotecii, mi se pare totuși prea mult. Riscul pe care trebuie să îl suporte banca prin scăderea valorii colateralului este chiar foarte important”, este de părere Cinteză.El susține că riscul aparține băncii în situația unui client care a cumpărat cu credit un apartament de 120.000 de euro și după doi ani nu mai poate plăti, valoarea imobilului diminuându-se la 60.000 de euro, iar diferența de preț este suportată de bancă.”Cineva care a luat un credit când apartamentul era 120.000 de euro, plătește 2 ani și după 2 ani nu poate să plătească și prețul apartamentului este 60.000 de euro. Cine suportă diferența? Este clar că este sarcina băncii? E un risc? E un risc”, spune Cinteză.Băncile urmăresc însă debitorul și după valorificarea ipotecii, pentru a recupera diferența dintre suma câștigată după vânzarea apartamentului și valoarea împrumutată clientului.