Cinism

Suntem prea mulți, sau prea puțini? Pământul nu ne mai încape? Cât l-am mai combătut pe Malthus! Marx îl considera „dușman al popoarelor”, iar la cursurile de Socialism științific, lectorii afuriseau fără contenire teoria potrivit căreia populația crește în progresie geometrică, în vreme ce mijloacele de subzistență sporesc doar în proporție aritmetică. Malthus (1766-1834) susținea că avem la dispoziție doar două căi pentru a stopa creșterea populației (ce ar „împiedica progresul omenirii”): controlul pozitiv, adică mărirea ratei de deces prin foame, boli, războaie, și controlul preventiv, care ar include încurajarea avorturilor, limitarea drastică a nașterilor, legalizarea prostituției, amânarea căsătoriilor și încurajarea celibatului. Toate astea fiindcă „îmbunătățirile agricole nu se pot extinde fără limite”. Paradoxal, urmașii lui Marx nu acceptă teoria lui Malthus, dar practică, într-un fel sau altul, recomandările malthusianismului. Chinezii, vajnici apărători ai ideologiei marxiste, au limitat sever numărul nașterilor. Închipuiți-vă ce ar fi fost dacă măsura nu se adopta la vreme: n-am fi avut, acum, un miliard de chinezi, ci… câteva miliarde! Fățiș sau pe ascuns, deschis ori discret, teoria egoistă care recomandă drept unică soluție micșorarea drastică a populației globului câștigă noi adepți. Gazetele de peste ocean scriu că n-ar fi vorba despre subiecți neimportanți în configurația politică la vârf, ci dimpotrivă, de personalități cu putere de decizie majoră, inclusiv din staff-ul tenebrosului Bilderberg. Încălcând sau nu precepte religioase („Creșteți și vă înmulțiți!”), suspecta teorie începe să fie luată în brațe cu seriozitate… cinică. Tonul aprobării deschise l-a dat cândva chiar Roosevelt: „Malthus a avut dreptate!”. Peste veac, secretarul Clubului de la Roma, Bertrand Schneider, îl susținea fără rezerve: „Un cancer este multiplicarea necontrolată a celulelor, iar explozia demografică este o multiplicare necontrolată a omenimii”. Opinie împărtășită și de Paul Elrich, profesor la Stanford: „Pământul este bolnav de cancer, iar cancerul sunt oamenii”. Ecologistul Dave Foreman avansează propuneri concrete: „În scopul de a stabiliza populația lumii, trebuie să eliminăm 350.000 de oameni în fiecare zi. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie să-l spun, dar este la fel de rău să nu-l spun.” Henry Kissinger a trasat direcții de acțiune încă de la Conferința Bilderberg din 1973: „Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe față de lumea a treia. (…) Persoanele în vârstă sunt consumatori inutili. Populația lumii trebuie să fie redusă cu 50%.” Stârpiți pensionarii! Iată și cam cum s-ar ajunge la acest sinistru rezultat, potrivit opiniei cunoscutului David Rockfeller: „Războiul și foametea nu sunt eficiente, în schimb, boala oferă cel mai rapid mod de a ucide miliardul de oameni ce trebuie să moară curând, pentru a fi rezolvată criza populației. SIDA nu mai este un criminal eficient, deoarece este prea lent. Candidatul meu favorit pentru eliminarea a 90% din populația lumii este Ebola (Ebola Reston), deoarece este extrem de letală și ucide în câteva zile în loc de câțiva ani. Trebuie să creștem mortalitatea cu 90%. (…) Gripa aviară e bună de asemenea.” Judecătorul O.W. Holmes, de la Curtea Supremă de Justiție a USA, a zis-o de-a dreptul: „Un regim planetar ar trebui să fie responsabil pentru determinarea populației optime și ar trebui să aibă puterea de a aplica limitările cuvenite.” Nu vi se pare Auschwitz-ul, prin comparație, o povestioară oarecare? Pur și simplu citești și te ia… cu frig! Punctul pe i l-a pus congresmanul Larry P. McDonald: „Astăzi, lumea are 6,8 miliarde de oameni și ar putea crește până la 9 miliarde. Dacă am face o treabă eficientă cu noile vaccinuri, cu asistența medicală, cu serviciile de sănătate (…), am putea reduce aceste cifre cu 10, sau chiar cu 15 la sută.” Numai că, îngrijorător, ciudat și… invers, Europa începe să simtă efectele scăderii demografice și să se plângă de lipsa forței de muncă. Depopularea lumii a treia, susținută de Kissinger, a ajuns să se producă necontrolat și aleatoriu, prin transmutarea haotică a unor mari mase de oameni din Africa și Asia pe bătrânul continent. Asta să fie soluția? Fie și numai utilizarea termenului „soluție” te duce cu gândul la demența nazistă a „soluției finale”, dar chestiunea în sine rămâne alarmantă și necesită rezolvări. „Ori toți muriți, ori toți scăpăm” e-o deviză cinică și profund egosită. Revin la titlul lui Cernâșevski: „Ce-i de făcut?”