Diferența. Care e diferența între Trump și Groenlanda? Simplu, nu poți cumpăra Groenlanda.
Despre vânătoare. ”Dacă voim ca vânătoarea să aducă unei țări foloase reale pe teren economic, ar trebui să se îndeletnicească cu ea numai adevărații vânători, care în creatură respectă pe Creator. Cine o consideră numai ca un sport de tragere, lucrează în sens contrariu și mai bine ar sta acasă sau și-ar satisface pasiunea pe câmpul de tragere.” (Regele Ferdinand, 1925)
Un iepure. ”Scurt, mohorul a foşnit… / Şi spre neagra arătură / Într-o clipă s-a ivit / Un măgar-miniatură! / Din căpiţă sare pleavă, / Sar gunoaie dintr-un snop. / Puşca scoate fum pe ţeavă / Şi porneşte ca un dop… / A căzut… ba nu! Din goană, / Mic, elastic şi urgent, / Lâng-o tufă de simziană / Ne-a făcut un compliment. / Spre porumb acum s-abate… / Un scaiete zăpăcit / Îl întreabă: Ce e, frate? / – Sunt teribil de grăbit! / Alungat ca de furtună, / Cu picioare de lăcustă, / Se destinde şi s-adună / Peste-o mirişte îngustă. / Ca o minge se prăvale, / Se coboară şi se suie / Prin hârtoapele din vale: / Uite-l – nu e, uite-l – nu e!… / Liniştea coboară iarăşi / Peste ţarinile moarte… / – L-ai scăpat! zice-un tovarăş. / – Na… Mi-a sărit cam de departe…” (George Topârceanu)
Vânătoarea. Vânătoarea este un hobby și o profesie pentru mulți oameni, dar este, de asemenea, considerată o crimă în multe țări. Cu toate acestea, chiar și după milioane de ani de evoluție, această practică a persistat până astăzi. Deși vânătoarea este o problemă controversată, există argumente convingătoare atât pentru, cât și împotriva ei. Principalul dezavantaj este că este o activitate riscantă. Pe lângă posibilitatea de a vă răni, poate duce și la suferința animalelor și la practici abuzive. Vânătoarea este și metoda principală de control al populațiilor de animale sălbatice și de selecție a acestora. Dar te inspiră și atunci când vine vorba de a te stăpâni și de a te învăța cum să supraviețuiești în sălbăticie. Este o activitate care te învață răbdarea, disciplina, efortul și, de asemenea, etica. (Andrei Gheorghe) „O vânătoare bazată doar pe trofeele luate este cu mult sub ceea ce ar trebui să fie scopul final.” (Ursul Fred)
Să vânăm lumina lunii. ”Doamnă a deşertăciunii / care n-ai să pleci-napoi / să vânăm lumina lunii / cu-ntunericul din noi. / Să vânăm plângând la noapte / lacrimi mari din ochii goi / să vânăm lunare şoapte / cu-ntunericul din noi. / Să vânăm vânatul dulce / care eşti şi care sunt / şi tot fuge pe pământ / şi-ar veni şi iar s-ar smulge. / Doamnă, ce ne-arată luna? / Vânător – vânat sunt una.” (Adrian Păunescu, Iubiţi-vă pe tunuri, 1981). „Parteneriatul de vânătoare dintre om și câine s-a dezvoltat cu mii de ani în urmă și din acesta a rezultat o legătură profundă de afecțiune. (Bănuiesc că a fost ideea, inteligența câinelui).” (Aaron Fraser). „Cel mai bun lucru despre vânătoare și pescuit este că nu trebuie să o faci efectiv pentru a te bucura de ele. Poți să te culci în fiecare seară gândindu-te la cât de mult te-ai distrat acum 20-30 de ani și totul redevine clar și frumos, ca lumina lunii.” (Robert Ruark)
Maduro și iar Maduro! Deschid televizorul… Maduro. Deschid netul… Maduro. Deschid Facebook-ul… Maduro. Deschid portofelul… Bolojan!
Noroc de ghinion sau vițeversa! Carevasăzică, avem noroc că ne-au luat austriecii petrolul, altfel veneau americanii și ni-l răpeau pe Nicușor!
Să se bucure și ei! Românii care nu știu să înoate au alergat după cruce în lacul Vidraru! „Vânătoarea este despre călătorie, nu despre rezultat.” (Anonim) „Vânătoarea și pescuitul implică uciderea animalelor cu dispozitive – cum ar fi arme – pentru care animalele nu au dezvoltat apărare naturală.” (Marc Bekoff) „Vânătoarea obligă o persoană să îndure, să se stăpânească pe sine, chiar și să cunoască cu adevărat mediul sălbatic. De fapt, pe parcurs, vânătoarea și pescuitul te fac să te îndrăgostești de lumea naturală. Acesta este motivul pentru care vânătorii contribuie la conservarea faunei.” (Donald Trump, Jr.)
Ziceri tematice. Acesta este cuțitul Sfântului Hubert. Această expresie era folosită în trecut pentru a descrie ceva considerat a fi mereu neschimbat, chiar dacă suferise modificări care nu-i mai păstraseră elementele originale din care era compus. S-a făcut referire la cuțitul Sfântului Hubert – patronul vânătorilor – care, după numeroase reparații în care fusese complet reînnoit, era totuși considerat de credincioșii cărora li s-a arătat ca fiind tot așa cum fusese în mâinile acestui sfânt. În timp, s-a decis înlocuirea lui Jeannot cu Sfântul Hubert, într-o perioadă în care se considera prudent și înțelept să nu se folosească un nume consacrat de religie, și s-a spus: „Este cuțitul lui Jeannot”, ceea ce a făcut ca zicala să-și piardă caracterul istoric și sensul mult mai dificil de explicat. (Sfântul Hubert. Cromolitografie din 1890). Însă acest ultim neajuns a fost remediat prin introducerea în text a glosei: Este Cuțitul lui Jeannot, al cărui mâner și lamă sunt uneori schimbate, dar care rămâne întotdeauna cuțitul lui Jeannot. Ceea ce spunem despre cuțitul Sfântului Hubert sau cuțitul lui Jeannot, atenienii spuneau despre Teoria lui Tezeu, faimoasa corabie care, prin reparații repetate, nu păstrase nicio piesă din construcția sa originală, dar ale cărei nume și valoare rămăseseră aceleași.
Umor cu tauri și… coarne. O femeie foarte frumoasă, dar nervoasă, merge la doctor: – Doctore, aș vrea să-l faceți pe soțul meu să se simtă ca un zimbru! – Ei bine, dezbrăcați-vă, vom începe cu coarnele…⃰ Meniu (neinspirat). În timp ce aleargă să scape de taurul care îi urmărește furios, un bărbat îi spune soției sale: „Data viitoare, alege mai bine meniul nostru de picnic.” „Cum adică?”, întreabă ea, surprinsă. „Acest vițel la proțap, pe care am venit să-l mâncăm chiar sub nasul lui, s-ar putea să fi fost fiul lui.” ⃰ Un cuplu mergea în tăcere prin preerie. Deodată, femeia s-a întors și a văzut un bizon care se holba furios la ei. Îngrozită, a alergat la unul din rarii copaci și s-a cățărat pe o creangă. Soțul ei, pierdut în gânduri, nu a observat nimic. A continuat să meargă liniștit, ceea ce a sporit furia animalului, care s-a năpustit asupra bărbatului, l-a aruncat în aer cu coarnele și apoi l-a călcat în picioare fără milă. Nefericitului, care leșinase, i-au trebuit minute bune pentru a-și recăpăta cunoștința. „Acum, draga mea”, a spus el plângând, „de ce te mai enervezi atât de tare când ți-am jurat că m-am despărțit de secretara mea acum mai bine de o lună?” ⃰ Fudulii. Un american care tocmai asistase, în Spania, la o coridă, merge la un restaurant cu specific local și comandă o pereche de fudulii de taur. Nemulțumit de ceea ce a văzut în farfurie, îi reproșează ospătarului: – Vacanța trecută, tot aici, mi s-au servit niște fudulii de trei ori mai mari ca astea. O fi criză, dar nici biluțele asta! Ospătarul: – Ne scuzați, domnule, dar la corida asta a câștigat taurul…⃰ La țară, un fermier întâlnește un copil care conduce o vacă și îl întreabă unde merge. „Duc vaca la taur”, răspunde copilul. „Ei bine… dar asta nu o face tatăl tău?” „Da, uneori, dar cred că vaca preferă taurul…” ⃰ Coarne. La doctor: – Doctore, nevasta mă înşală pe rupte şi totuşi nu îmi apar niciun fel de coarne! Uitaţi-vă şi dumneavoastră! Neted ca-n palmă! – Nu vă faceţi probleme, chestia cu coarnele e numai o vorbă, nu există cu adevărat. – Mi-aţi luat o piatră de pe inimă! Credeam că am lipsă de calciu.
