Fabulă psihanalitică. Se plângea o căprioară / Unui vânător: / – „Am avut un coşmar / Înfricoşător”. / – „Bunăoară, ce ţi s-a arătat în vis?” / – „C-am ajuns o cârpă de parbriz”. / Înduioşat, / Ca o fecioară, / Vânătorul a ascultat-o, / Ca să confirme o / Morală pesimistă, / De extracţie freudistă: / Visează fiecare / Ce-l ameninţă mai tare!” (Aurel Baranga). „Este foarte ciudat și foarte imoral ca lipsa altor plăceri umane să ne convingă vreodată să numim vânătoarea ca una dintre ele.” (Samuel Johnson) „Nu există vânătoare bună decât cea cu câini bătrâni.” (Proverbul francez) „Vânătoarea: cea mai puțin onorabilă formă de război împotriva celor slabi.” (Paul Richard)
Vânătoare cu şoim. În zori de zi, când cea din urmă stea / era sătulă de isprăvi nebune / un prinţ al vânătorii povestea / şi-un grămătic nota ce i se spune. / „Mai mare-n Evul ce mi s-a predat / o altă întâmplare nu există” / – Mărite domn! am un condei ciudat: / în loc de „mare” – am scris cu lacrimi „tristă”… / Afară, astrul zilei neclintit / suna din bronzuri vechi ca o fanfară / – Măria ta! condeiul meu smintit / notează „înlăuntru” nu „afară” / – Tu scrie, scribule, ce eu îți zic, / Vestirea Morții tot îmi dă târcoale: / „La fel de-aprinsă-n învelişul ei / simţeam bătaia sângelui în vine: / o flacără sporindu-se-n ulei” / – Stăpâne! am notat aceasta bine / …de patru zile şoimul l-aştepta…” (Ştefan Augustin Doinaş) „Vânătoarea de căprioare ar fi un sport minunat numai dacă și căprioarele ar avea arme.” (W.S. Gilbert)
Ziceri tematice. Câine de vânătoare bun este unul de rasă bună. La câini, ca și la cai, se crede încă în influența decisivă a rasei, dar la oameni este diferit. A fi fiul tatălui era odată o onoare; a îndrăzni să afirmi astăzi că fiul unui om virtuos trebuie să fie un om virtuos ar fi o afirmație riscantă. Este adevărat că, adesea, copiii moștenesc calitățile sau defectele părinților lor; dar este incontestabil că educația poate modifica considerabil predispozițiile ereditare. Francezii spuneau: „Cine se naște din găină nu poate decât să râcâie pământul”, făcând aluzie la obiceiul pe care îl au găinile. Românii au un proverb oarecum analog: ”Ce naște din pisică șoareci mănâncă”. Celebrul legislator lacedemonian Licurg (secolul al IX-lea î.Hr.) a folosit următoarea parabolă pentru a demonstra concetățenilor săi această afinitate de rasă și sânge care se regăsește la oameni, ca și la animale: „Crescuse doi câini, născuți din același tată și aceeași mamă, dresându-l pe unul cu strictețe și dându-i celuilalt libertate deplină și posibilitatea de a mânca cât dorea. Într-o zi, în fața publicului adunat, a adus cei doi câini și, în același timp, a pus o castron cu mâncare pe pământ și a eliberat un iepure. Ce s-a întâmplat? Câinele bine dresat a urmărit vânatul, iar celălalt s-a dus la castron. În acest fel, Licurg i-a făcut pe spectatori să înțeleagă efectele dresajului (educației) asupra acestor doi câini de aceeași rasă și sânge, dar care totuși se deosebeau foarte mult, întrucât unul era vânător, iar celălalt lacom și leneș. Acestea au fost rezultatele modului în care fuseseră crescuți și, pentru a-și încheia fabula, legislatorul le-a spus poporului: ”Astfel, copiii voștri vor fi lași sau curajoși, după cum veți respecta sau neglija educația lor.”
Prohodul războinicului. ”Din goană-l săgetară trădat într-o strâmtoare / Şi-n adâncimi de codri, sub ceru-negurat, / Crunţi vânători de zimbri urlând i-au înălţat / O schelă uriaşă de prăzi şi de odoare. / Şi trupuri răstignite, şi tigve rânjitoare, / Şi prunci zdrobiţi, şi roabe cu sânul spintecat / Se zbat în gheara morţii pe rugu-nsângerat, / Ce-n vârfu-i poartă leşul înţepenit călare. / În purpura înfiptă pe zalele-aurite / Cuceritorul pare, urdiilor cernite, / Un falnic zeu ce cată să se avânte-n nori, / Şi, ne-mpăcaţi în juru-i, cu suliţele-ntinse / I-arată către zare pletoşii luptători / Cum ard îngenuncheate cetăţile învinse.” (Mateiu Caragiale)
Gilette. Un englez își petrece vacanța într-un mic sat francez. După trei zile, își dă seama că nu mai are lame de ras. Se duce la singurul magazin din zonă și întreabă: – Aveți lame de ras? – Da, domnule. Negustorul îi întinde o cutie de lame Gillette. – Nu aveți și Wilkinson? – Nu, dar vă asigur că sunt la fel de bune ca Wilkinson! – E imposibil! Wilkinson e din oțel britanic. – Domnule, vă asigur că Gillette sunt cele mai bune! Dovada: anul trecut, soția mea a înghițit din greșeală una. I-a provocat o amigdalectomie, o histerectomie, i-a tăiat două degete poștașului, l-a circumcis pe primar, l-a castrat pe învățător și apoi, am reușit să mă bărbieresc de 10 ori cu lama aceea! ⃰ Într-o seară, la bar, câțiva veterani își povesteau isprăvile. Unul spune: în timpul unei coride, am sărit pe un taur și, cu o singură lovitură de sabie, i-am retezat ambele picioare din față! – Dar dacă erai atât de puternic, ar fi trebuit să-i tai capul, nu picioarele! – Imposibil, cineva o făcuse deja înaintea mea! ⃰ Trei prieteni beau pe terasa unei cafenele. Deodată, aud sirena pompierilor. Unul dintre ei spune: – Mă scuzați, dar datoria mă cheamă! – Dar nu ești pompier, din câte știu eu. – Nu, dar soțul frumoasei mele vecine este! ⃰ Un sondaj a constatat că 1% dintre bărbați apreciază coapsele mari ale femeilor, 1% dintre ei apreciază coapsele fine ale unei femei și 98% preferă ceva între acestea. ⃰ Sunt doi prieteni care nu s-au văzut de peste zece ani. – Pierrot, ce e nou? – O, dacă ai ști… am aflat că soția mă înșală! – Te-am întrebat ce e nou…⃰ Vânătoarea este o relicvă a barbariei care odinioară era însetată după sângele uman, dar acum se mulțumește cu sângele animalelor.” (Christian Nestell Bovee)
Mirat privește căprioara. ”Ce mirat privește căprioara / vânătorul căzut pe mușchiul moale! / Înclinând coroana grea de coarne, / vede cum mustește sângele-n rană. / Sângeră și-asemenea făpturi? / Cel rău poate ca și noi, să moară? / Poate el zăcea, holbându-și ochii / Plini de întrebări și plini de spaimă? / Unde-i azi puterea, când el însuși / cade ca și noi, cei fără arme / Și-i cuprins de frică și de groază.” (Par Lagerkvist, Suedia, (n. 1891) trad. Veronica Porumbacu)
Umor cu lupul și Scufița Roșie. În secția de psihiatrie, asistenta întreabă: „Domnule doctor, ce facem cu noul pacient din camera șase? Se crede lup!” Doctorul răspunde: „Sub nicio formă nu are voie să-l viziteze bunica lui!” ⃰ Scufița Roșie se plimbă prin pădure și-l întâlnește pe lup. „Te voi mânca, dar mai întâi îți îndeplinesc trei dorințe.” Scufița Roșie: „Mai întâi, aș vrea să facem dragoste.” Zis și făcut. A doua dorință este aceeași. Lupul este deja vizibil epuizat. Când a treia dorință este aceeași, lupul se prăbușește mort. Un ecologist iese din tufișuri și-i dă un avertisment: „Scufița Roșie, ajunge, ăsta a fost al treilea lup ucis luna asta!” ⃰ Brejnev vâna în Siberia, dar a dispărut… KGB-ul se duce să-l caute. KGB: „Tovarășe Wolf, l-ați văzut pe tovarășul Brejnev?” Wolf: „Nu, nu l-am văzut, întreabă-l pe tovarășul Fox, el știe totul.” KGB: „Tovarășe Fox, știți unde este tovarășul Brejnev?” Fox: „Habar n-am, dar am observat că tovarășul Urs a mâncat prea mult zilele trecute și acum defechează medalii de trei zile încoace.” ⃰ ”E mai bine să fii un lup pe care îl urăște toată lumea decât un măgar pe care toată lumea îl călărește.” ⃰ Indiferent cât de prostuț te simți uneori, gândește-te mereu la Scufița Roșie, care nici măcar nu putea deosebi un lup vorbitor de o bunică. ⃰ Urăsc când port pălăria mea roșie preferată prin pădure și nu sunt agățată de un lup. ⃰ Lupii devin tot mai inventivi! O femeie a fost urmărită de un lup pe o bicicletă electrică! ⃰ Corcituri. Două animale vorbesc: „Ce fel de animal ești?” „Un câine-lup.” „Cum adică?” „Tatăl meu a fost lup, iar mama mea, câine.” ”Dar tu, ce fel de animal ești?” ”Un furnicar”. ”Oooo, nu se poate!”
