Mersul bucatelor. Reporter: Ce este mâncarea? Cetățean: Mâncarea este ca să nu bem pe stomacul gol!
Femeia prin ochii vânătorului. De la 15 la 18 ani: Vrăbiuță. Zboară foarte mult. Țopăie non-stop. Nu este vânată pentru mâncare… eventual pentru un mic aperitiv. De la 18 la 25 de ani: Pitulice (prepeliță) – cea mai delicioasă partidă de vânătoare… ușor de păcălit și de prins. Se zbate și foșnește mult. De la 25 la 35 de ani: Coțofană (Țarcă) – Hoață mare …atentă la prada altor coțofene, gurmandă, adoră tot ce este delicios, îi plac obiectele strălucitoare, face orice pentru un cerculeț de aur. Este foarte agilă, vicleană și precaută. Este dificil să o vânezi. De la 35 la 45 de ani: Rață – se mișcă mai greu, dar totuși e dificil de țintit. Apreciată de unii vânători pentru stratul de grăsime depus sub piele. De la 45 la 55 de ani: Cioară – enervant de gălăgioasă, zboară doar ca să se hrănească. De la 55 la 65 de ani: Bufniță – interzisă prin lege.
Culmea pescuitului. Să pui chiștoace de țigări în cârlig și să scoți un pește afumat! ⃰ „Dacă considerați că o vânătoare nereușită este o pierdere de timp, atunci adevăratul ei sens vă scapă.” (Fred Bear)
Corul vânătorilor. ”Vânând noi petrecem o viaţă ferice, / Prin farmec de codru în zori o pornim, / Tiptil stăm la pândă vânat să ne pice, / Ori cerbul cel ager fugind urmărim. / Refren: Sublimă plăcere şi nobilă este, / Mai liber te simţi, mai voinic, mai voios. / Izbânda când cornul sunând ne dă veste, / Ecouri trezite răspund zgomotos! / Din ceruri furtuna, cad fulgi de zăpadă, / Doar-doar să ne ţie la caldul cămin. / Ş-atunci multe fiare pe rând ne cad pradă, / Urşi, lupi ce-aduc groaza sau calea aţin. / Refren: Sublimă plăcere şi nobilă este, / Mai liber te simţi, mai voinic, mai voios. / Izbânda când cornul sunând ne dă veste, / Ecouri trezite răspund zgomotos!” (Carl Maria Von Weber)
Killer. ”Dintre-atâtea mii de fiare / Ce sunt între mamifere, / Numai omul e în stare / Să ucidă de plăcere.” (George Budoi).
Adevăr, minciună… Complimentele sunt frumoase, dar nu știi niciodată dacă sunt și adevărate. În schimb, înjurăturile sunt spuse direct, din inimă! ⃰ „Vânătoarea nu este un sport. Într-un sport, ambele părți ar trebui să știe că sunt în joc.” (Paul Rodriguez) ⃰ „Bătrânul obișnuia să spună că cea mai bună parte a vânătorii și pescuitului e să te gândești să mergi ca să ai ce povesti despre asta după ce te-ai întors.” (Robert Ruark) ⃰ „Vânătoarea mi-a deschis pădurea și mi-a permis să simt ritmurile și ierarhiile naturii.” (Charles Fergus)
A avea mai multe corzi la arc. (Avoir plusieurs cordes à son arc) Înseamnă a avea diferite soluții, resurse sau mijloace pentru a atinge un obiectiv sau a rezolva o problemă. A avea mai multe modalități de a-ți câștiga existența sau de a câștiga bani. În secolul al XIII-lea, înainte de a adopta expresia așa cum o cunoaștem astăzi, oamenii spuneau că au două corzi la arc. Expresia este folosită atunci când se referă la o persoană cu abilități sau aptitudini speciale care îi permit să urmeze o carieră cu ușurință. Zicala spune: „Dacă nu reușește într-un domeniu, va avea mai mult noroc în altul: el are două corzi la arc.” (Foto: Carol cel Mare le cerea soldaților săi să aibă un arc cu două corzi, pentru siguranță)
Această expresie datează din timpul domniei lui Carol cel Mare. Înainte de această perioadă, majoritatea arcașilor aveau o singură coardă de arc, așa că atunci când acea coardă se rupea, rămâneau dezarmați și vulnerabili. Carol cel Mare a înțeles necesitatea remedierii acestei probleme. Într-o ordonanță din 813, el a recomandat ca „soldații săi să fie înarmați corespunzător: unii cu săbii, sulițe și scuturi, alții cu arcuri și două corzi”. În acest fel, în caz de accident, arcașii nu ar fi luați prin surprindere. Același principiu se aplică și celor care au privilegiul de a putea întreprinde mai multe lucruri diferite simultan. Zicala era folosită și pentru a sublinia priceperea, îndemânarea vechilor vânători (chasseurs), în vremea în care arcul era o armă de vânătoare.
Vânătoare pe baltă. ”Imaginea arată un vânător în stuf / Cu puşca înălţată, cu cizme până-n coate. / Câinele nu-nţelege c-o găinuşă poate, / În apă dispărută, sub nas să-i facă-n ciudă – bufff!” (Poezie de Thomas Braun din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu) ⃰ „Cea mai mare teamă, tristețe a mea este că, atunci când voi muri, soția mea îmi va vinde puștile mele de vânătoare cu mult sub ceea ce am spus (mințind-o) că am plătit pentru ele.” (Anonim)
Crazzy? ”Nu sunt nimeni dintre fanii mei, în pădure, nimeni… deloc. Am crezut că animalele m-ar putea recunoaște, dar nu au făcut-o. Nici măcar nu mi-au cerut autografe.” (Zlatan Ibrahimovic, fostă vedetă fotbalistică, mirat că animalele pădurii nu-i cer un autograf)
Avantajul de a fi… măgar! Demersurile activiștilor pentru protecția animalelor au uneori efecte ciudate. Astfel, în Harvana (India), un măgar primește mai mulți bani decât un paznic, o asistentă medicală sau un mecanic. În India, militanții pentru drepturile animalelor susțin intens cauza măgarilor, catalogați ca făpturi lipsite de apărare și exploatate la maximum de către oameni. Prin urmare, autoritățile de aici au luat decizia ca fiecare deținător de măgar să primească zilnic suma de 250 de rupii (5,5 dolari) pentru îngrijirea acestuia. Comparativ, o asistentă medicală câștigă într-o zi cel mult 210 rupii.
Bulă. – Tati, tati, cum a ieșit testul ADN? – Bulă, de azi înainte, să-mi spui „nenea Viorel”! ⃰ „Vânătoarea te învață răbdarea, disciplina, etica, încrederea, perseverența și munca grea.” (Anonim)
Inutil. Doi prieteni stau de vorbă: – Gogule… cred că nevastă-mea mă înșală. Oare s-o duc la ginecolog? – Și ce crezi că o să-ți spună ăla lista intrărilor?
Umor cu tauri și… coarne. Doi turiști parizieni se plimbă prin maquisul corsican. Îl zăresc pe un localnic pe câmp, trăgând un pui de somn, întins la umbra unui taur. Unul dintre ei se apropie și întreabă cât e ceasul. Corsicanul ridică în mână testiculele taurului și răspunde: „Două fără un sfert”. A doua zi, cei doi au revenit, însoțiți de doi prieteni care voiau să afle adevărul. Încă o dată, corsicanul a ridicat testiculele taurului în mână și a răspuns: „Unu și jumătate”. Unul dintre turiști îl întreabă: – Cum știți ceasul cântărind testiculele unui taur? – E simplu: ridic testiculele taurului pentru că îmi blochează vederea spre ceasul din turla bisericii! ⃰ Fiul fermierului se plimbă în compania unei tinere fete drăguțe, care tocmai sosise din Paris pentru o scurtă ședere la o pensiune. Tânărul, destul de timid, se gândește la sex și vede, pe pășunea de alături, cum taurul „își face de cap” cu o vacă. Profitând de context, tânărul băiat de la țară i-a spus fetei, cu un ușor zâmbet: „Dumnezeule! Cât aș vrea să pot face și eu la fel!” Și parizianca răspunde: – De ce nu? La urma urmei, e vaca ta! ⃰ O fermă din Far West. Un cowboy îi spune altuia: „Un bizon era cât pe ce să mă ucidă azi. Nu l-am zărit la timp, iar el s-a năpustit asupra mea ca un tren deraiat. Era cât pe ce!” „Și cum ai scăpat?” „ El a început să derapeze. Asta mi-a permis să ajung la gard și să sar peste el.” „Ce înfricoșător! Dacă aș fi fost în locul tău, probabil m-aș fi scăpat pe mine, așa de îngrozit aș fi fost!” „Dar tu pe ce crezi că a derapat taurul?”
