… ca măgarul din poveste! Mai țineți minte zicerea asta din vremea copilăriei? Sigur că o țineți minte, și tot sigur e că nu v-ați gândit de prea multe ori la cât de valabilă este ea în context fotbalistic românesc. Nimic n-ar putea ilustra mai bine starea de spirit din vârful ierarhiei naționale decât aceste două minunate versuri care rezumă cât se poate de fidel diversele luări de poziție, comentarii, acuzații directe sau voalate, prin care cei direct implicați în bătălia pentru titlu (de fapt, pentru eventualii bani care ar putea veni de la UEFA pentru eventuala calificare în Champions’ League sau măcar în Europa League) încearcă să pună presiune pe contracandidați. Nu e de mirare că dintre toți, cel mai vocal este cel care suflă și-n iaurt, după ce s-a fript cu borșul de vreun milion de coco de la care i s-a tras și nițica pârnaie: domnul Becali Gheorghe, pentru care toate meciurile adversarilor sunt blaturi indiscutabile, în timp ce alea ale propriei echipe pot fi înrămate și agățate direct pe pereții Muzeului Fair Play-ului. Urmărind și eu cele două meciuri aflate în discuție, respectiv cel de la Craiova, unde a bătut Viitorul, și cel de la Giurgiu, unde au câștigat îngerașii lui Gigi, ca simplu telespectator am constatat următoarele: în primul rând, că scorurile au fost identice. Apoi, că deși nu s-au omorât cu firea, gazdele au fost în egală măsură periculoase în ambele meciuri, iar faptul că oaspeții au câștigat totuși ține mai degrabă de noroc. La o analiză ceva mai aprofundată, îmi iese că dacă una din echipe ar putea fi totuși bănuită de, să formulăm astfel, insuficientă implicare în joc, atunci mai degrabă ar fi vorba de Astra, la care, exceptându-l pe un anume Ioniță, turbat să înscrie, ceilalți parcă făceau balet. De unde și concluzia că măgarul din poveste e de fapt domnul Becali, care poate a reușit de data asta să împingă o valiză ceva mai discret, astfel încât Astra să-și fi apărat corect șansele. Corect, adică să contracareze eventualul blat pe care Gigi îl văzuse la Craiova.