Cine va stinge la urmă lumina?!

Nu deschid bine fereastra dimineața că din partea ailaltă, prin geamul televizorului, se revarsă în odaia mea un purcoi de arestați cu cătușe petrecute la tivul mânecii. Parcă Ivan Turbincă-și revarsă sacul în care a îndesat, ca-ntr-o poveste, pe care am mutilat-o eu, găsindu-i alte dezlegări, zombi și fantome, vârcolaci și ciociolaci, vampiri și strigoi, claie peste grămadă. Tragi de piciorul unui hoț de cai din Brăila și țipă Pinalti că l-ai apucat de bătături, chemi o descântătoare care-a păcălit o mireasă la dat în bobi pe chestiuni de măritiș și-ți răspunde Greblă din Curtea Constituțională, făcut chisăliță între o vedetă fotbalistică și doi foști miniștri. Îl chemi la vorbitor pe Vasile și vin Videanu, Voiculescu și Vanghelie, phiu, că ăsta nu-i. Udrea, Dumnezeule, Udrioara din Pleșcoi, e strigată și ea la catalog și vine chiar ea, vine vărgată la vorbitor. Păi cum să nu plângi neamule? Cea despre care un megieș din Cotroceni, băiat de casă sau fată de casă, cu acces la odaia cu minuni, povestea cum stătea ea pisică, adunându-și pe un fotoliu, delicatele piciorușe semiîmbrăcate, semidezbrăcate, și torcea lângă președinte, timp în care ăla primea prim-miniștri, miniștri, generali și amirali și chiar stătea la taifas cu alți șefi de stat! Nuțica torcea pe perne, somnoros întinzându-se, cu pantofii zvârliți în odaia prezidențială de lucru, cu drăgălașele țurloaie adunate sub poponeață, torcea, torcea, torcea și doar arar suna pe câte unul să-i aducă iute, dar iute, o poșetă cu un milion de parai străinești că s-a terminat bugetul de țigări. Ce scenă de prerafaelism și renaștere timpurie, ce bucolică de castani ai grădinii care se holbau cu pleoapele lor verzi la tandrețea unei pagini de istorie românească nescrisă încă și încăpută doar în bancuri și manele – ”fă-mă, mamă, șef de stat / s-a-jung și eu la Palat / cu Nuțica goală-n pat!” Prostii! Unde ajungem dacă ne luăm după toți lăutarii maneliști?
Imaginea s-a stricat brusc ca o maioneză, în momentul în care bărbatul, că el e mereu ghiolban și nesimțit (îți aduce bomboane și sarailii până dă jos rochia de pe tine, și pe urmă te uită nu doar goală, ci chiar borțoasă în zăpadă, noroc cu sterileții ăștia), până când ghiolbanul, zic, dat afară de ghemul care s-a terminat al mandatelor, s-a ușchit la nevastă și nepoți, iar în odaie s-a instalat, singur cuc deocamdată, neamțul din Sibiu. Geaba pisicuța a țesut, ca Penelopa, preș roșu pentru pasul marinarului care să-l aducă în casa mare a PMP, geaba a pus flori afrodisiace în geam și a frecat ca grecii antici, cu mentă, masa biroului pe care fostul președinte – așa se lăuda – poate arăta ziaristelor moace ”cum se face” dacă se întind nițel pe tăblie, că ele proastele nu știu. Geaba aia, geaba ailaltă. S-au dus tandrețurile pe Apa Sâmbetei, s-a dus risipa de petale și candori înmiresmate. Lăsată nu doar dezbrăcată în viscol, sau în jenanți chiloți tetra în fața Kruelei Kovesi și a unuia Coldea, bodyguard al fostului, care cândva îi pupa pantoful uitat pe dușumea, iar azi o violează pe salteaua codului penal, punând-o în poziții neîncercate, Nuțica geme, țipă, urlă, dă din dește și din genunchi, iar măgarii de vasali care-i pupau în patru labe încheietura n-o mai aud. Țesătura partidulețului ei se destramă ca un ciorap, iar tocul pușcăriei fredonează, spre a o întâmpina ca la nuntă, ”unde e iluziile mele / care le-am perdut”.
Se încheie, cu Nuțica, intrarea la întuneric a unei armate sau acum se sună marea mobilizare la castron și gamelă? Dacă tot îi bagă pe toți, politicieni, parlamentari, oameni și oame de afaceri, procurorii îi bagă pe procurori, iar judecătorii le dau ani grei judecătorilor, cine mai rămâne? În vremea lui Ceaușescu era un banc, apropos de faptul că toți părăseau țara, fugeau peste graniță: ultimul care pleacă să stingă lumina! Cine va stinge lumina? Eu zic că la urmă de tot, când Coldea o va aresta pe Kovesi, iar Kovesi îi va pune cătușe lui Coldea, printr-o sforțare patriotică, amândoi să stingă lumina, cătușă lângă cătușă. Păcat de risipă – nu? – într-o țară dusă toată la pușcărie, că plebea e de mult în pușcăria sărăciei!