Cine sunt vinovații?

Indiferent de ce poziție am ocupat în cadrul Consiliului Local Vatra Dornei sau în cadrul Consiliului Județean Suceava, mereu am promovat, susținut și votat proiectele majore ce ar fi trebuit să ducă la dezvoltarea zonei respective.
La fel stau lucrurile și în ceea ce privește megaprogramul “Utilități și mediu la standarde europene în județul Suceava”. Obiectivele acestui program sunt: extinderea alimentării cu gaze naturale în 62 de localități și reabilitarea sistemului de alimentare, transport și distribuție a căldurii din șapte orașe și municipii ale județului.
Nu aș fi abordat acest subiect dacă primarul municipiului Vatra Dornei nu m-ar fi acuzat, în cadrul unei întâlniri publice, de faptul că sunt vinovatul principal datorită căruia gazul metan nu a ajuns la Vatra Dornei.
Este evident pentru orice om de bună credință că primarul comite o gravă eroare. Acest primar și partidul din care face parte au câștigat alegerile locale și județene din 2000 și 2004 cu promisiunea aducerii gazului metan. În întâlnirile publice, primarul își aroga toate meritele referitoare la acest proiect, ba mai mult spunea auditoriului că el simte deja mirosul gazului metan în aerul Dornei.
Ceea ce este cu adevărat grav e faptul că cetățenii județului trebuie să returneze cei 86,3 milioane de Euro, chiar dacă nu pot beneficia de avantajele gazului metan.
Este evident că acest megaprogram este în mare suferință. Sigur, cei care se ocupă de implementarea acestui program pot invoca o mulțime de explicații: faptul că proprietarii de terenuri pe care trece conducta de înaltă presiune ar fi obstrucționat lucrările, faptul că Ministerul Economiei și Comerțului nu a stabilit un operator de distribuție, faptul că firma care a câștigat licitația de execuție a dorit rezilierea contractului, faptul că finanțele publice nu vor să înapoieze T.V.A.-ul corespunzător facturilor eliberate și, “bineînțeles”, șicanele la care au fost supuși de adversarii politici.
Un alt aspect care nu a fost luat în calcul la elaborarea proiectului, dar care va afecta în mod serios buzunarele sucevenilor, este prețul pe care vor trebui să-l plătească pentru gazul consumat.
Dacă în anul 2002, când a fost aprobat acest program, mia de metri cubi nu costa cu mult peste 100 dolari, acum, pentru gazul importat, prețul pe care România îl plătește este de 370 dolari mia de metri cubi. Ba mai mult, Comisia Europeană ne cere majorarea cu 70 % a prețului la gazele naturale din producția internă.
Dacă facem un calcul simplu, ținând cont de faptul că producția internă acoperă doar 60% din consum, iar 40% provine din Rusia, realizăm că nu foarte mulți își vor permite utilizarea gazului metan.
Prin acest articol, nu mi-am propus să mă disculp și nici să lansez sentințe, dar aștept ziua când cei responsabili de acest eșec își vor asuma răspunderea și își vor recunoaște limitele manageriale.
Dacă la această oră nu știm cine sunt vinovații, cel puțin știm cine va avea de suferit: cetățenii județului Suceava, care peste câteva luni vor putea să-i penalizeze pe cei care nu și-au onorat promisiunile.