Lansarea la Tîrgul de carte de la Suceava, organizat zilele trecute la Muzeul de Științele Naturii din cadrul Complexului Muzeal Bucovina, a monografiei satului Corlata („Corlata, un sat din Bucovina”, de Ioan Nicuță Piersic) ne-a reaminitit (chiar în luna-n care a văzut lumina zilei cu mai bine de opt decenii în urmă) de sculptorul bucovinean Vladimir Florea, autorul a peste 150 de lucrări monumentate, statui, busturi, alto și basoreliefuri cioplite în piatră și marmură sau modelate și turnate în praf de piatră sau bronz, între care și statuia lui Ștefan cel Mare, cea care, din anul 1957, timp de douăzeci de ani (după care printr-o decizie nedreaptă, a unui prim secretar, a fost mutată în curtea Liceului Militar din Cîmpulung Moldovenesc unde se găsește și astăzi), a constituit unul din principale repere ale orașului. Și tot în acestă lună se împlinește un an de cînd Radu Florea, fratele octogenar al artistului, a obținut după mai bine de un deceniu de demersuri și memorii adresate autorităților locale (pentru ca una din străzile municipiului să poarte numele artistului) o hotărîre prin care Consiliul Local al Municipiului Suceava a aprobat atribuirea denumirii de „Parcul Artist Sculptor Vladimir Florea” perimetrului cu suprafața de 2400 m.p. situat între străzile Mihai Viteazu (N), Bulevardul 1 Mai (S) și Strada Mărășești (V), cunoscut sub numele de „Parcul Policlinică”. Din păcate, așa cum spune el, „despre acordarea acestei denumiri știu doar cei care-au emis hotărîrea și eu, ca individ, pentru că nici pînă astăzi n-a apărut vreo tăbliță indicatoare”. Așa că, numele lui Vladimir Florea, după mutarea statuii lui Ștefan cel Mare la Cîmpulung Moldovenesc, nu este prezent în perimetrul urbei, deși la Muzeul de Istorie din Suceava există o donație făcută de fratele său din anul 1987 (care cuprinde 9 busturi și 13 măști mortuare ale unor personalități culturale românești, printre care și cea a lui Mihai Eminescu), iar municipalitatea i-a conferit, post mortem, în anul 2000 (după numeroase insistențe) titlul de Cetățean de Onoare. Dacă nici acel maiestuos voievod din bronz cu coroana pe cap de sub care i se prelingeau pe umeri pletele ondulate, sprijinit cu o mînă de brațul tronului și strîngînd cu cealaltă mînerul sabiei sale uriașe cu apărătoarea în formă de cruce, care a vegheat și a ocrotit timp de două decenii centrul Sucevei, nu mai este spre a ne aduce aminte de autorul său, dacă nu are o lucrare de for public în orașul în care și-a făcut studiile liceale, dacă nici una din lucrările donate muzeului nu este expusă, dacă nici parcul care prin HCL nr. 297 din 28 octombrie 2004 nu-i arată numele pe vreo tăbliță indicatoare, ne putem pune firesc întrebarea: Cine-și va mai aminti de sculptorul bucovinean Vladimir Florea?
