Cine nu mai e copil, a murit demult

În era Internetului, un cunoscut autor a cules și a dat mai departe o pildă care s-a dovedit a fi a unui alt autor, dispărut de aproape jumătate de veac. Care, la rândul lui, cine știe de unde o fi cules-o, cu alte mijloace, desigur! Un cărturar se minuna cum de a reușit un om fără carte multă să strângă averi colosale, întrebându-se unde ar fi ajuns dacă și-ar fi continuat studiile. Deși retorică, întrebarea a căpătat un răspuns: paracliser la biserica din sat! Aha, dar oare n-ar fi fost mai fericit în această postură?! Nu putem ști, dar mai liniștit, cu siguranță!
Îi invidiem pe cei care au căpătat mai mulți bani decât noi și râdem de ei când aceștia dezvăluie diverse tare care pe noi nu ne caracterizează. Dar priceperea facerii banilor e ceva care nu merge neapărat mână în mână cu alte calități pe care societatea sau morala le atribuie omului integru. Și aici e după facultăți, dar în sens moromețian. Necazul apare când această pricepere este socotită peste toate celelalte. Și atunci apare dorința de a conduce mai mult decât propriile afaceri, o națiune! Nu se mulțumesc doar cu câte o jucărie scumpă, pe care și-o pot permite: o echipă de fotbal…
Mă uit la Gigi Becali. Nu-l mai prind finalurile în tribună (probabil crede că învățătura aia cu căpitanul care părăsește ultimul corabia se referă la Rădoi!), se retrage în bârlogul său și coace planuri de răzbunare. Cel puțin după meciul cu Dinamo s-a comportat exact ca un copil căruia i-a fost stricată jucăria. A plecat val-vârtej și apoi a primit presa la palat, să-i spună ce le-a copt el rivalilor din Groapă: în primul rând Liga o s-o câștige echipa prietenului său Berlusconi, așa că Dinamo o să joace un tur preliminar, o să fie eliminată fiindcă nu e cap de serie, așa cum este echipa sa de războinici care, datorită acestui lucru se va califica și numai pentru el, pentru Gigi, va cânta muzica aia în Ghencea… Numai chestii ce țin de viitor, pe care avea impresia că le poate influența numai cu voința proprie. Culmea este că acest lucru mi l-a făcut parcă mai simpatic, având în vedere citatul din titlu. Între timp, utopia becaliană a ratat șansa de a se ancora măcar parțial în realitate, fiindcă locul doi deja s-a transformat într-un miraj pentru Steaua. Dar poate o să câștige Milan, să-i mai vină un pic inima la loc!