În anul 2004, un grup de asociații reunite sub numele de “Coaliția pentru un Parlament Curat” a pionierat un program de curățire a practicilor politice. Veneau alegerile locale și, în șapte orașe din România, candidații la primărie au fost examinați din perspectiva unor criterii de integritate. Au avut deja funcții publice? Au profitat de pe urma lor în mod necuvenit? Au o avere conformă cu mijloacele lor transparente de venit ? Au probleme cu legea? La vremea aceea la Bacău era primar unul care crease un monopol al transportului local și încredințase afacerea firmei mamei lui, care a devenit simbolul baroniadei locale. În toamna 2004, când 98 de candidați la Parlament și-au pierdut locul din cauza campaniei similare a Coaliției pentru un Parlament Curat, iar partidul cu cei mai mulți politicieni cu probleme a pierdut o competiție în care intrase cu mare avantaj, am crezut că s-a terminat cu asemenea tipuri de corupție și că oamenii politici vor fi mai cu grijă de acum înainte. Nu a fost așa, dar măcar atunci când miniștri ca Remeș sau Chiuariu fac ceva ilegal ajung în vizorul DNA. E totuși un mic progres.
Coaliția pentru un Parlament Curat a publicat ieri listele candidaților la Parlamentul European care nu corespund criteriilor de integritate. Criteriile au fost agreate cu marile partide, PSD, PNL și PD; au mai subscris UDMR și chiar nou venitul PNG, care a colaborat cu coaliția. Chiar înainte de această lansare, partidele au făcut un efort să prezinte măcar la europene liste mai curate, aducând independenți din afara partidelor sau promovând tineri. Foști miniștri anchetați de DNA, precum Codruț Sereș sau Zsolt Nagy, care trebuiau să deschidă listele la PC, respectiv UDMR, au fost până la urmă retrași. Justiția urmează să se pronunțe în cazul lor, dar e mai bine că partidele au decis să nu trimită ca primă garnitură europeană oameni care trebuie încă să-și clarifice reputația. Toată lumea are de câștigat, chiar și respectivii, iar dacă DNA nu va reuși să îi dovedească, se pot întoarce întăriți în politică la viitoarele alegeri, că acestea nu sunt ultimele.
Cu toate aceste eforturi, listele partidelor nu sunt impecabile, ceea ce mă face să reflectez la cauzele cele mai frecvente ale profitului necuvenit în politică. Problema numărul 1 sunt casele. Oricâte case ar avea, demnitarul român mai vrea și altele. Locuință de serviciu sau de protocol, chiar dacă legea nu îi dreptul, eventual pe o suprafață enormă și în cel mai bun cartier rezidențial, și la o chirie de nimic. Aici a rămas pe lista PSD dl Adrian Severin, profitorul de lungă durată a unei asemenea situații. Dl Severin are o mare activitate internațională și unii vor spune că e păcat să aibă o reputație pângărită numai pentru că a stat ani de zile într-un apartament de 270 m2, pe Kisselef, plătind mai nimic pentru el, după ce l-a primit declarând că nu avea altă casă, deși avea. Așa e, e regretabil: dar dacă Severin are într-adevăr o competență internațională, și nu e doar acel caraghios pe care ni-l amintim din scheciul Academiei Catavencu revoltat de formula apei (deși era corectă), se pune întrebarea de ce în atâția ani nu a lucrat ca omul în străinătate să agonisească bani de o casă și trebuie în continuare să stea în una de la stat.
A doua sursă de probleme sunt afacerile locale ale primarilor și consilierilor. Lista conține numele primarului PNL de Baia Mare, trimis în judecată de DNA, și al celui PD de Oradea, care nu e trimis în judecată, dar e foarte contestat. Împreună cu politicieni de rang mai mic la nivel local, problemele de care sunt acuzați sunt cam aceleași. Autoritățile locale din zona lor par să facă afaceri mai ales cu apropiați de ai lor sau ai partidului lor. Aceasta e o regulă cvasigenerală, constituind de fapt adevărata miză a alegerilor locale. Față de faptele primarului de Bacău citat mai sus (Dumitru Sechelariu) cei de pe actuala listă neagră sunt mult mai modești. La rigiare unii vor argumenta că legile sunt atât de complicate și de încâlcite că dacă vrei să realizezi ceva într-un mandat trebuie să o mai iei și pe arătură. Așa o fi, dar nu e numai asta, că atunci putem să mai simplificăm din legi. Realitatea este că e aproape de neconceput ca lucrările publice dintr-un județ să se dea la noi altfel decât pe linie de partid sau alianță de partide, și că practic nu există firme neafiliate, că ar fi dat faliment demult. De asta nu e rău că licitațiile pentru infrastructură merg, mai nou, mai ales la firme străine, chiar dacă subcontreactează ulterior la ai noștri. Mai spargem tiparul.
Partea originală a listei, ca și a situației românești, este că partidele populiste, adică acelea care dau cel mai mult cu gura despre corupția altora, PRM și PNG nu stau prea bine. PRM are mai mulți profitori și traseiști pe listă. PNG îl are pe dl Becali, cu o lungă listă de dosare în care e cercetat, de la evaziune fiscală la șmecherii cu fotbalul, un sport devenit murdar prin practicile unor oameni ca el. Nu numai că Vadim și Becali nu sunt o alternativă mai curată, dar ei întrec pe toți ceilalți de pe liste prin contraperformanțele lor.
În sfârșit, lista neagră mai conține și cazul cu totul original al lui Daniel Dăianu. Dăianu, un economist bun și un om decent, a recunoscut că a fost ofițer al Direcției Externe a Securității pentru trei ani. Acest lucru îl costă, mai ales că partidul lui, PNL, a fost cel mai vocal cu introducerea unei legi a lutrației, inițiativă PNL aflată în Parlament. PNL a sperat, probabil, că popularitatea lui Dăianu la unii din membrii coaliției, ca mine, de exemplu (suntem colegi în multe comitete și comisii) îl va salva, dar nu a fost așa, dat fiind că Dăianu încalcă în mod clar unul dintre criterii. Chiar dacă temporar, a colaborat cu Securitatea. Nedreptatea vine din faptul că e singurul pe listă acuzat de colaborare cu Securitatea, când poate și alții au făcut lucruri mult mai grave, dar nu au fost fraieri să ne spună. Aici, marea vină e la SIE, care nu dă dosarele nici unuia dintre agenții externi (că ar afla aliații NATO cum i-am spionat noi de i-am rupt) și la CNSAS, care azi, când alegem parlamentari, se ocupă de popi, iar când trebuia să se aleagă Patriarhul nu știu ce făcea!
Una peste alta, listele nu arată dezastruos, deși nici prea grozav. Dar când ne gândim că printre observatorii europarlamentari a fost și dl Hrebenciuc, e totuși un progres. Iar dacă o să ne facem de râs trimițând la Strasbourg pe dl Becali, de parcă acolo ar fi circ, nu Parlament, nu va fi el de vină, ci iresponsabilii care l-au votat.
