Cine moare pentru Hristos, câștigă Raiul

Marcu 8:34-38, 9:1 „Și chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui sau cu sfinții îngeri. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu, venind întru putere”.
A treia Duminică din Postul cel Mare, Duminica Sfintei Cruci
Am ajuns deja la mijlocul Postului – când au trecut cele douăzeci de zile? – și Biserica noastră evidențiază Sfânta și de viață făcătoare Cruce, ca să ne închinăm, ca să luăm putere, să ne însuflețim și să înaintăm pentru restul Postului, ca să ajungem la Răstignirea și Învierea Domnului nostru.
Unul care merge înăuntrul deșertului vieții și al Postului celui mare are nevoie de întărire. Pentru aceasta Sfânta Cruce intră în mijlocul Postului, pentru ca să ne întărim și să ne odihnim, fiindcă la umbra Crucii s-au odihnit de-a lungul veacurilor și tâlharii, și desfrânatele, și vameșii, și sfinții. Pentru aceasta și Sfânta Evanghelie ne vorbește despre Sfânta Cruce.
Iubirea de sine – cel mai mare dușman
Hristosul nostru era într-un pustiu, afară din Israel. Era multă lume și erau și ucenicii Lui. Și acolo (unde și Petru I-a propus [mai înainte] să nu meargă la răstignire), le-a vorbit despre viața cea răstignită și a spus: „Cine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”.
Cel mai rău dușman este răul nostru, iubirea de sine (filavtie), care este centrul tuturor [relelor] și ne pricinuiește o mare pagubă. Hristos însă are de grijă și ne poartă greutățile și necazurile vieții, ca să lepădăm ce este al nostru, să-L iubim pe Domnul nostru și pe fratele nostru, să-L urmăm pe Hristos. Acesta a mers la moarte și moartea Sa ne spune să facem și noi la fel.
Spiritul de sacrificiu
Și în continuare, ne vorbește din nou Domnul despre spiritul de sacrificiu. „Cine iubește sufletul său, așadar viața sa, va pierde. Și cine își pierde sufletul său, viața sa, va câștiga cu adevărat sufletul său, fiindcă va dobândi Raiul”. Trecem prin moarte și prin hotărârea pentru jertfă și acest lucru este important.
În cele următoare, Hristosul nostru ne spune că sufletul omului este fără de moarte și valoarea sa este nemăsurată. „Și dacă câștigă”, spune „întreaga lume și pierde sufletul său, le pierde pe toate”.
Și iarăși, Domnul nostru ne spune ce să alegem în viață. Să-L alegem pe Acesta și să disprețuim [cele rele] ale lumii. „Cel ce alege lumea și se leapădă de Mine, la a Doua Venire nu va avea parte de Mine. Nu va fi cu Mine, fiindcă a iubit acest neam desfrânat și păcătos”. Și acest neam este păcătos, deoarece a negat iubirea lui Hristos. Și este păcătos, fiindcă nu a păzit poruncile Lui.
Viitorul lumii și al nostru aparține lui Hristos cel Înviat, aparține Bisericii.
Și Hristos închide [pericopa], dând o profeție reală: „Sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu, venind întru putere”. Așadar, [unii] vor vedea căderea Ierusalimului din cauza armatelor lui Titu și Vespasian. [Vor vedea] și „extinderea Bisericii Mele, așadar a Împărăției Mele, deasupra pământului și zdrobirea dușmanilor Mei”. Fiindcă viitorul lumii și al nostru aparține lui Hristos cel Înviat, aparține Bisericii.
Deci, ne interesează dincolo de toate să fim cu Hristos, să fim cu Biserica, să fim în cele bune și în cele frumoase, fie chiar să ne răstignim – când trebuie – și să trăim cu Hristos. Atunci, cu adevărat vom trăi în veci alături de El.
Ziua de astăzi a Cinstitei Cruci este importantă și mare. Să păzim Sfânta și de viață făcătoare Cruce în sufletele noastre și în existența noastră, în țara și în locul nostru, și în întreaga lume. Să luăm și harul ei în Raiul Dumnezeului nostru.
Ani buni să avem cu toții și bucurii multe de la Sfânta Cruce să primim! Post ușor!
[traducere din neo-greacă de Alexandru PRELIPCEAN, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Leukosia, 2009, pp. 74-77, predica: „Opoios pethainei gia to Xristo, kerdizei ton Paradeiso ”. Menționăm că ideile pasajelor sunt inserate de către noi]