Aș vrea să vă spun că mi-a dat Dumnezeu acum câteva luni să trăiesc un moment de mare bucurie pe care nu prea pot să-l explic în cuvinte. Dar ce pot să vă spun este că am simțit că smerenia e cea mai mare bucurie din lume. Am cunoscut un băiat care m-a făcut să înțeleg ce e smerenia, fără ca el să știe.
Lucram la o bancă acum câteva luni și ieșisem afară în fața sucursalei și stăteam puțin la aer. Eram îmbrăcat, așa cum o cereau regulile, la costum, cravată, pantofi, și asta mă făcea să mă mândresc puțin. La un moment dat un băiat de vreo 18-19 ani se apropie de mine. Era îmbrăcat decent, fără să iasă cu nimic în evidență. Mă întreabă frumos dacă aș putea să-i fac și lui o copie xerox la foaia pe care o avea în mână.
Vă zic sincer că de obicei sunt un om deschis și-mi place să-i ajut pe alții și-n mod normal, știindu-mă așa cum sunt, aș fi acceptat, și m-aș fi dus înăuntru să-i fac o copie la xeroxul nostru. Dar nu știu ce-mi veni și-i zic că nu se poate căci aici e bancă și nu xerox. El îmi spune că știe, dar totuși, poate aș putea să-i fac câteva copii la foaia aceea. Eu, deși nu-mi stătea deloc în fire, în continuare refuz, și-i zic că nu pot și că e ieftin să-și facă câteva copiii xerox, nu-l costă decât câteva mii de lei. Acum realizez că așa a vrut Dumnezeu ca eu atunci să-l refuz de două ori.
El după ce-l refuz, îmi spune: „Am doar două zeci de mii în buzunar și banii vreau să-i păstrez să-mi iau ceva de mâncare…” În momentul acela deodată am simțit ceva în suflet ce n-am mai simțit niciodată, blândețea cu care mi-a răspuns fără să se supere și smerenia lui mă umiliseră extraordinar. Simplitatea lui mă copleșise. A fost ca un șoc…..am înțeles atunci că era necăjit, că venise să ceară ajutorul.
În momentele alea îi iau hârtia și-l întreb câte copii vrea și el îmi spune 10. Mă duc înăuntru și-ncep să xeroxez hârtia, și-n timpul astă citesc ce scrie pe ea. Era un CV scris de mână, era ca scrisul unui copil de clasa a doua. Mi-au dat lacrimile….
Plângeam și făceam copii și nu-mi venea să cred ce trăiesc în clipele alea.
Mă-ntorc la el și-i dau copiile și încep să vorbesc cu el. Mi-a zis că a lucrat la Carrefour, unde aduna căruțuri din parcare și acum vrea să se angajeze că are și el nevoie de bani, căci nu mai aveau nevoie de el acolo. Îmi spunea că vrea să ducă CV-uri pe la alte magazine, la Cora, la Metro, etc. Doar că oriunde se duce trebuie să dea și un test psihologic pe care el nu-l ia de obicei. Mi-a spus foarte frumos că are ceva probleme cu capul, deși vorbea așa lucid și așa simplu și frumos cu mine.
Încercam să-l încurajez, l-am întrebat fel și fel de lucruri și la un moment dat el îmi spune: „N-aș putea să mă angajez aici la bancă ?” O Doamne, ce umil mă simțeam în fața lui, ce om simplu era, ce bun și blând, ce gândire curată… Ce mare era în ochii mei, ce frumos era îmbrăcat în toată simplitatea.
Îi răspund că nu prea se poate că aici trebuie să ai și facultate. Deși vorbeam de 5-10 minute îmi era tare milă de el și-mi era drag și am vrut să-i dau bani căci am simțit că era necăjit, dar m-am oprit. Era un tânăr decent, avea familie, era curat, cuminte, vorbea frumos, nu vroiam să-l desconsider dându-i bani. Vroiam să-i ofer ceva, pentru că el îmi oferise așa de mult.
E una dintre cele mai mari bucurii pe care le-am trăit de când m-am născut și până acum, fără ca eu să fac prea multe. Smerenia lui, simplitatea și firea lui cuminte m-au umilit așa de tare și m-au făcut să realizez cât de departe sunt de a fi așa ca el.
Am înțeles și am simțit în momentele acelea și mai ales după, că smerenia e cea mai mare bucurie. A te considera ultimul și cel mai rău și cel mai păcătos dintre toți, acela e lucrul cel mai frumos. A-i pune pe alții mai întâi întotdeauna, a vedea doar greșelile tale, a asculta fiecare poruncă a lui Dumnezeu, a nu judeca pe nimeni ci doar pe tine, acesta e bucuria cea mai mare. A fi mulțumit doar cu cei ai, a te gândi doar la lucruri frumoase și a-i vedea pe toți buni, aceasta e lucrul cel mai mare.
„Îmbrăcați-vă, dar, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă-răbdare. Îngăduindu-vă unii pe alții și iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum și Hristos v-a iertat vouă, așa să iertați și voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcați-vă întru dragoste, care este legătura desăvârșirii. Și pacea lui Hristos, întru care ați fost chemați, ca să fiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; și fiți mulțumitori.”(Col.3,12-15)
(Balan Claudiu)
