Cine l-a ucis pe Iorga?

Informațiile și opiniile vehiculate prin internet se cuvin tratate cu precauție: libertatea totală a postării îngăduie și apariția textelor dubioase, fie rău intenționate, fie pur și simplu fantasmagorice. Ceea ce nu înseamnă că poziții onorabil argumentate n-ar putea trece dincolo de dubiu ipoteze oricât de bizare și de neașteptate. Cum ar fi aceea susținută de dr. M.A. Aldea (cu prezentarea: „preot, scriitor, etnolog și istoric”) într-un articol intitulat „Iorga nu a fost ucis de legionari!” Titlu care, potențat și de semnul exclamării, poate induce de la bun început în eroare, fiindcă, oricum ai lua-o, pe Iorga legionarii l-au asasinat. În discuție poate rămâne doar cine a dat ordinul – și aici, A.M. Aldea vine cu un pachet de argumente peste care cititorul cât de cât obiectiv nu poate trece. Autorul s-a ilustrat până acum prin vehemente (și discutabile) luări de poziție în presa scrisă și la tv: a contestat Sinodul pan-ortodox din Creta, pe care-l consideră „lovitură de stat la adresa ortodoxismului românesc”, a protestat împotriva introducerii cardului de sănătate, având și alte intervenții similare în chestiuni de actualitate, toate pe tonalitate violent-agresivă. Ca, de pildă, în cazul incendiului de la „Colectiv”, pe care-l vede ca un complot „pe spinarea luptătorilor pentru libertate de la Colectiv, ortodocși și de alte religie, pe care s-au cocoțat propagandiști ai statutului autoritar dictatorial, ateu, bolșevic…” etc. etc. Cum spuneam însă, dacă autorul, indiferent cine ar fi, aduce argumente cât de cât consistente, se cuvine luat în seamă. Ceea ce și încercăm să facem. Aldea susține că Iorga „n-a fost asasinat de legionari!”, ci din ordinul lui Carol II, cu acordul Germaniei și al URSS. Horia Sima a dat de mai multe ori, inclusiv în scris, ordinul ca nimeni să nu se atingă de Iorga (n.n.: intuia imensa pagubă de imagine pentru mișcarea legionară!) și chiar i-a oferit o gardă de corp, refuzată de istoricul convins că-i suficientă protecția Siguranței. Asasinii nu s-au predat, cum s-a întâmplat în cazurile Armand Călinescu, Duca, Stelescu, și au fost arestați tocmai de poliția legionară, spre a fi predați autorităților. Cu toate acestea, nici Carol II, nici Antonescu nu au găsit de cuviință să organizeze cuvenitul proces al oribilei crime; mai mult, Carol II ar fi exclamat „Canalia aia trebuia de mult să moară!”. Fugiți în Germania, oamenii lui Boeriu s-au bucurat de un tratament favorizant, net deosebit de cel rezervat legionarilor închiși la Buchenwald. Un proces, de fapt, fusese deschis târziu (1941), nu împotriva principalilor vinovați și nedus până la capăt. Dimpotrivă: Boeriu și ai săi sunt duși la Antonescu, după care primesc pașapoarte și pleacă în Germania. Dacă episodul este real (rămâne să-l confirme istoricii), atunci implicarea statului devine plauzibilă. Aldea consideră că Boeriu era racolat de KGB, întrucât scandalul unui astfel de asasinat ar fi dovedit că „România este instabilă politic și trebuie ocupată ori împărțită teritorial cu Germania”. Un alt autor, Ionuț Țene, tot pe net, susține aceeași teză: „Traian Boeriu, spion infiltrat, a făcut jocul comuniștilor”. Iar Aldea întărește: „Mișcarea legionară a pus la cale asasinarea lui Iorga din ordinul lui Stalin” (coana Leana, fie-i țărâna ușoară, ar plasa neîndoielnic întrebarea „unde-i dovada?”). Alarmant cât de șubredă poate părea istoria recentă prin mutarea lejeră a responsabilităților din dreapta în stânga și invers! Adevăru-i că Iorga, și antisemit, și anti-legionar, îl ataca frecvent pe Carol II și-n discursuri, și-n gazeta lui, „Neamul românesc”. Izbutise să-i nemulțumească pe toți, și-n dreapta, și-n stânga – politică i-a trebuit, de politică a avut parte! Dintre argumentele lui Aldea, de luat în seamă pare a fi acela privind atitudinea statului român după război. Boeriu, prosper om de afaceri în Germania, a trăit până la sfârșitul anilor ’90. Nimeni nu l-a deranjat cu nimic, niciodată nu i s-a cerut extrădarea – mai mult, în vreme ce familiile legionarilor primeau domiciliu forțat, rubedeniilor lui Boeriu li s-au dat pașapoarte și vize pentru Germania spre „reîntregirea familiei” (vor fi fost și „interese statale”, inclusiv de natură economică: România care vindea evrei, de ce n-ar fi vândut și pedepsirea unui asasin legionar de care lumea aproape uitase?). Carevasăzică, rezumând: pe Iorga „nu l-au ucis legionarii” (Aldea), l-au ucis legionarii (Stelian Tănase: „a fost o răzbunare sângeroasă”), l-au ucis comuniștii, l-a omorât Stalin și NKVD-ul, cu acceptul Germaniei. Ce să mai crezi?