Până unde trebuie să jertfim din iubirea noastră pentru iubirea aproapelui?
Până unde poți. Mai departe poate Dumnezeu. Și după cum se ivește situația.
Iubirea de aproapele este mai mare decât propria mântuire?
Păi aceea e mântuirea. Aceea este. Cine Îl iubește pe Dumnezeu și nu-l iubește pe aproapele e un mincinos. Aceea este mântuirea. Porunca cea mai mare este să-L iubești pe Dumnezeu din toată inima și din tot cugetul tău, iar porunca a doua e să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Asta e mântuirea. Pentru că suntem în contact aici, acum. Dacă tu nu-l iubești pe fratele tău pe care îl vezi, cum poți să zici că-L iubești pe Dumnezeu pe Care nu-L vezi?
Ce este de făcut când părinții cuiva sunt atei și nu vor să vină la biserică?
Trebuie să aveți curajul să înfruntați lucrul acesta. Să nu țineți cont. Să mergeți la biserică. Mântuitorul a spus: „N-am venit să aduc pace pe pământ, ci sabie”. Adică se vor certa mamă cu fiică, soacră cu noră, pentru că unii cred și alții nu cred.
Cum să-mi dau seama că nu calc porunca prin care Dumnezeu ne cere să ne iubim părinții?
Aceasta nu mai este poruncă – Să-ți iubești părinții -, când Hristos spune: Lasă și tată, și mamă, și soț, și soție, și copii, când ești pentru Mine, căci El e mai presus de toate. Pe El trebuie să-L iubești mai întâi. Pe El să-L asculți, și pe urmă pe părinți. Nu este nici o greșeală dacă ei se supără că tu te duci la biserică, și tu continui să te duci. De unde este obiceiul acesta ca fiul să se ducă la biserică și părinții să nu se ducă? În loc să fie, hai să zicem, invers. Că vorbeam de copii. Ce educație le-au făcut?
S-a mers pe principiul inerției: l-am născut, l-am crescut, trebuie să-l însor… De aici boli, de aici fel de fel de nenorociri. Și vin târziu la tine, la moarte, când nu mai pot să caște gura să mai zică un păcat la spovedit.
(Dialog cu părintele Arsenie PAPACIOC, Despre călugărie și căsătorie)
