Am citit o știre năucitoare. Un fermier din Texas, crescător de vaci, nu știe și nici nu-l interesează cine e președintele SUA. Știți, întreabă un reporter, cine-i președintele Americii? Fermierul, în salopetă, cu cizme de cauciuc până la genunchi rânea (e un cuvânt de-al nostru) în grajd. Cine, ce? întreabă el. Cine e președintele țării în care trăiești? – se încăpățânează reporterul. Habar n-are. „Și chiar dacă aș ști la ce mi-ar folosi?”, completează plictisit fermierul. Președintele, – o chestiune auxiliară. Pe fermier, explică mai apoi, îl interesează desfacerea laptelui, impozitul pe profit, adaosul procentual la smântână, dacă sunt sau nu obstrucții în comerțul cu biftecuri.
În România politicienii sunt ca preotul satului. Toată lumea îl știe pe popă. Popă e Băsescu, subpopă Tăriceanu, arhierei Becali, Vadim, Voiculescu, Monica Macovei. Cetățenii din vârf ai politicii românești sunt, la nivelul bârfei, consătenii mei. În cârciumă (una din cârciumi, apropiată casei mele) se discută politică. Politica înseamnă Băsescu, Tăriceanu, Geoană, Vadim, Elena Udrea, Monica Macovei, Muscă. Onomastică îmbelșugată a unui relief politic.
Nu suntem, mi-am zis, americani. Americanii își pot permite să îi doară în cot de politicieni. Își pot permite să nu știe cine e șeful țării. Pe fermierul din Texas îl intesează doar procentul de impozit pe laptele de vacă. Ei bine aflați că nu-i așa. Suntem americani. În comuna mea din Prahova, Sângeru, funcționează într-o independență de văgăuni vreo cinci sate: Tisa, Butuci, Mireș, Piatra Mică, Valea Mare. Ei bine am aflat un lucru uluitor. Întrebată de un agent fiscal care cotrobăia după dări cine-i președintele țării o băbuță din Tisa i-a tăiat-o scurt, vizibil jignită. Cum adică cine-i președintele?! E Ceaușescu. Poate că băbuța din Tisa are dreptate. Președintele României e Ceaușescu. Suntem, prin răspunsul ferm al ruralei din Tisa, americani.
