Niciodată campania electorală n-a îmbrăcat straie atât de grotești. Asistăm la un balamuc de piață, unic probabil chiar și-n bătrâna noastră democrație dâmbovițeană, genial zugrăvită de Caragiale.
Am intrat acum câteva zile în București într-o mică prăvălie de pantofi de pe lângă Lipscani. Vânzătoarea, o femeie între două vârste, asculta, cu mâna la gură, trăind o uimire vizibilă, cearta dintre doi politicieni transmisă de un aparat de radio. Aparatul nu se vedea, vocile veneau, țipate, din spatele unei scări, ceea ce întărea convingerea că te afli în culisele a ceva. Se ceartă? – întreb eu femeia, cu intenția de a-i atrage atenția asupra unicului client care-i pășise în magazin. Mai au puțin și se bat! – mi-a răspuns femeia, nuanțând cu o corecție spusele mele. N-am mai auzit așa ceva. Să te crucești nu alta, a mai zis ea plecând să-mi caute perechea de pantofi cerută.
Mica secvență înregistrată de reporterul din mine este o picătură dintr-un uriaș ocean care tălăzuiește și sufocă România. Bieții profesori (un procent și ceva din populația României) sunt târâți de interese politice pe cât de uriașe, pe atât de meschine, într-un război năucitor.
PD-L pare a sta mai prost în sondaje decât afirmă că stă. Ultimul barometru pe care l-am văzut cu puțin înainte de a scrie aceste rânduri așază PSD și PD-L pe poziții aproximativ egale. Pe locul trei se află PNL. Nimic nou până aici.
Noutatea, care bântuie ca o stafie prin redacțiile bucureștene, este că cineva ține morțiș să amâne aceste alegeri. Scenariul ar fi dărâmarea Guvernului Tăriceanu, vinovat de a nu mări cu o lună înainte de a-și isprăvi mandatul lefurile dascălilor cu 50 la sută. Inutil să reluăm argumentele aduse de o parte și de cealaltă. Convingerea mea este că dacă domnul Băsescu, comandantul de oaste al armiei de boci și stolojeni ar dori cu adevărat mărirea, îndreptățită de altfel, a salariilor profesorilor și-ar avea și de unde da, ar aștepta încheierea alegerilor, i-ar instala pe ai lui la putere și ar purcede la respectiva operațiune. Simplu și ușor.
Președintele sesizează însă că actuala campanie se va încheia altcum decât a plănuit-o pe hârtie. Și atunci a declanșat incendiul. În balamucul iscat toți lovesc și se învârt ca bezmeticii. Experiențele de până acum dovedesc că singurul care înoată fără cusur în lacul murdar al păruielii e Traian Băsescu. El iese de aici fără vânătăi și întărit. Scenariul continuă, după dărâmarea în al doisprezecelea ceas a liberalilor, cu instalarea unui Guvern care să-l aibă în frunte pe Mugur Isărescu și care să facă trecerea către adevăratul guvern pe care-l dorește președintele. Am primit această informație pe diverse căi și, punând cap la cap niște secvențe văzute în săptămânile precedente, încep s-o cred.
O declarație dată recent Agenției A.M.Press de Liviu Negoiță, purtătorul de cuvânt al PD-L, infirmă acuzele că partidul din care face parte ar dori amânarea alegerilor. Textul însă nu mi se pare ferm și convingător. Vorbele zboară. Răspunzând aceleiași întrebări legate de amânarea alegerilor, Cristian Diaconescu, purtător de cuvânt al PSD, afirmă răspicat că acțiunea este declanșată de același partid al domnului Băsescu. Știe pesedistul ceva? Unii analiști spun că și partidele mici, dincolo de poziția cunoscută a PRM, înghit cu noduri apropiatele alegeri uninominale. În consecință, cu o bombă de aici și o petardă fumigenă de dincolo, vâlvătaia crește.
Am văzut, într-un municipiu apropiat Capitalei, în Ploiești, încă de săptămâna trecută, zeci de bannere și panouri uriașe înfățișând candidații PD-L pentru respectivele colegii. La loc de frunte se situa fostul gazetar Sever Voinescu, cel care a ratat propunerea avansată de președinte de a fi ambasadorul nostru în SUA. Cheltuieli mari. Nu întreb de unde vin acești bani. N-o să aflu niciodată. Mă întreb însă cât de mulți vor fi fiind dacă se renunță la ei atât de lesne! Fiindcă amânarea pentru primăvară a alegerilor ar șifona atâtea zâmbete din afișe și le-ar scoate pleoștite în sezonul ghioceilor.
Ieri a început campania oficial. Mulți politicieni dau semne că știu ceva și au lăsat-o mai moale cu cheltuielile electorale. Am bănuit cu multe luni în urmă că acest scrutin va fi aureolat de un imens tărăboi. N-aș fi bănuit însă că se va ajunge atât de departe. Sub umbrela bătăliei pentru banii profesorilor, se duce o sângeroasă bătălie pentru sume mult mai mari. Uriașe.
